Semnele prevestitoare extincţiilor în masă pot fi observate în prezent

Extincțiile în masă nu vin neanunțate.

În pofida unor ipoteze anterioare, oamenii de știință au descoperit semne prevestitoare timpurii înaintea celei mai mari extincţii în masă de pe Pământ. Acum știm care au fost aceste semne de avertizare și în prezent constatăm producerea unor evenimente alarmante care sugerează că acestea se repetă.

Chiar dacă în istoria planetei Pământ s-au produs numeroase extincţii în masă, viaţa a continuat într-o formă sau alta.

Credit: skodonnell/iStock

Extincțiile în masă modifică modul cum se dezvoltă viața. Fără dispariția dinozaurilor, de exemplu, evoluţia şi răspândirea mamiferelor, inclusiv a oamenilor, poate că nu ar fi existat.

Cea mai mare extincţie în masă despre care știm a fost extincţia Permian-Triasic, cunoscută şi sub numele de Marea Extincţie din Permian. Aceasta s-a produs în urmă cu aproximativ 252 milioane de ani şi a marcat sfârşitul Permianului şi începutul Triasicului. În urma acesteia au dispărut 96% din speciile marine și 70% din speciile terestre.

Oamenii de ştiinţă cred că extincţia Permian-Triasic a fost provocată de o activitate vulcanică intensă în Siberia, care a modificat atmosfera planetei la scară globală și a condus la distrugerea multor ecosisteme. Aceste consecinţe au fost provocate, cel mai probabil, de efectul erupţiilor vulcanice asupra stratului de ozon, ceea ce a perturbat ciclul de viață al plantelor.

În ultimii 20 de ani oamenii de ştiinţă au crezut că extincţia Permian-Triasic s-a produs brusc și fără vreun avertisment.

Cu toate acestea, potrivit cercetătorilor de la Friedrich-Alexander University Erlangen-Nürnberg și Museum für Naturkunde din Germania, extincţia Permian-Triasic nu a fost un eveniment care s-a produs dintr-o dată. Pe baza unor fosile provenite din Iran, oamenii de ştiinţă au descoperit că au existat semne prevestitoare înainte cu 700.000 de ani de producerea extincţiei Permian-Triasic

Cercetătorii au descoperit că mai multe specii de moluște marine, cunoscute sub numele de amoniţi, au dispărut în jurul acestei perioade de timp, iar speciile care au supraviețuit au devenit din ce în ce mai mici și mai puțin complexe.

Au existat și alte semne prevestitoare ale extincţiei Permian-Triasic, pe care le putem observa şi în prezent.

„Am descoperit multe dovezi privind o încălzire globală severă, acidificarea oceanelor și micșorarea cantității de oxigen din atmosfera Pământului.

Diferenţa faţă de evenimentele din trecut o reprezintă amploarea acestor fenomene. De exemplu, creșterea actuală a temperaturii globale este semnificativ mai mică decât acum 250 de milioane de ani”, a declarat Wolfgang Kießling, autorul principal al studiului, de la FAU.

Există și alte studii care au analizat condiţiile de pe Pământ înainte de extincţia Permian-Triasic.

Într-un studiu din anul 2015, cercetătorii au analizat înregistrările geochimice şi au constatat că s-a produs o deteriorare progresivă a mediului ambiant care a condus la extincţia Permian-Triasic. Într-un alt studiu, tot din anul 2015, cercetătorii au constatat un nivel ridicat al activităţii vulcanice înainte, în timpul și după extincţia Permian-Triasic.

Alți cercetători au descoperit că brahiopodele s-au micşorat în ultimele milioane de ani din Permian.

Există dovezi că speciile marine se micşorează şi în prezent. Anul trecut cercetătorii au arătat că peştii menhaden din Oceanul Atlantic s-au micșorat cu 15% în ultimii 65 de ani, probabil ca un rezultat direct al schimbărilor climatice.

Acest studiu se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi care avertizează că cea de-a șasea extincție în masă de pe Pământ a început.

„În prezent constatăm o creştere a ratei extincţiei în toate habitatele, care este o consecinţă a acţiunilor oamenilor, cum ar fi distrugerea habitatelor, pescuitul excesiv și poluarea.

Micşorarea speciilor marine poate fi atribuită, în mod evident, schimbărilor climatice. Ar trebui să luăm foarte în serios aceste semne prevestitoare”, a declarat Kießling.

Studiul cercetătorilor a fost publicat în revista Geology.

Sursă: Science Alert