Lumea cuantică este plină de fenomene pe care oamenii de știință încă se străduiesc să le înţeleagă la nivel teoretic. Un astfel de fenomen cuantic este şi inseparabilitatea cuantică. Deși există o serie de experimente care demonstrează ceea ce Einstein numea odată „acțiunea înfricoşătoare la distanță”, mulți fizicieni admit, pur şi simplu, că acest fenomen este real fără a putea explica cum se produce.

Cu toate acestea, doi fizicieni au propus recent o soluţie pentru inseparabilitatea cuantică care ar putea explica acest efect cuantic misterios.

În esență, inseparabilitatea cuantică este un fenomen din fizica cuantică în care particulele elementare se corelează reciproc şi interacţionează într-un mod previzibil între ele, indiferent de cât de departe se află unele faţă de altele.

Chiar dacă sunt separate în spaţiu, două particule aflate într-o stare de inseparabilitate cuantică păstrează între ele o conexiune fundamentală prin care la orice acțiune efectuată asupra unei particule, cum ar fi măsurarea proprietăţilor cuantice ale acesteia, cealaltă particulă pereche va răspunde instantaneu.

În prezent nu există niciun mecanism fizic cunoscut care să explice această influență la distanţă. Cu toate acestea, fizicienii Matthew S. Leifer de la Chapman University și Matthew F. Pusey de la Perimeter Institute for Theoretical Physics au prezentat ceea ce ei consideră a fi o posibilă explicație pentru acest fenomen cuantic.

Concluziile fizicienilor au fost publicate în ediţia din iunie a revistei Proceedings of The Royal Society A.

„Există un grup de fizicieni care cred că această idee merită urmărită, inclusiv Huw Price și Ken Wharton (profesor de fizică la San José State University)”.

„Nu există, după cunoștințele mele, o interpretare general acceptată a teoriei cuantice bazată pe această idee. În acest moment cei mai mulţi fizicieni sunt, pe bună dreptate, sceptici cu privire la această ipoteză, iar sarcina noastră este de a explica această idee şi a elabora o teorie pe baza acesteia”, a declarat Leifer pentru Phys.org.

Retrocauzalitatea presupune că interacţiunile la nivel cuantic între particulele elementare pot călători înapoi în timp. Atunci când un experimentator decide cum să măsoare starea cuantică a unei particule, această alegere poate influența proprietățile acelei particule sau a unei particule inseparabile cuantic cu aceasta în trecut.

Prin urmare, efectul de inseparabilitate cuantică ar fi o influență retrocauzală.

Conform celor doi fizicieni teoria retrocauzalităţii ar putea îmbunătăţi mecanica cuantică, dar aceasta implică o serie de ipoteze, inclusiv una care reformulează ideea simetriei timpului.

Leifer și Pusey cred că retrocauzalitatea poate conduce la elaborarea unei teorii cuantice generalizate.

„Această teorie ar putea fi necesară pentru a deduce teoria corectă a gravitației cuantice sau chiar pentru a rezolva anumite probleme din fizica energiilor înalte sau fizica particulelor elementare”, a adăugat Leifer.

De asemenea, această teorie ar putea contribui la îmbunătățirea tehnologiei calculatoarelor cuantice.

Deocamdată lucrarea celor doi fizicieni este, în mare măsură, una pur teoretică, astfel încât aceasta trebuie completată cu studii experimentale care să verifice retrocauzalitatea.

„În ceea ce privește testele experimentale directe ale retrocauzalităţii, acestea nu sunt diferite de alte teste fundamentale ale mecanicii cuantice”.

„Nu testăm niciodată o ipoteză în mod izolat, ci întotdeauna împreună cu multe altele. Ulterior analizăm la care dintre acestea trebuie să renunţăm”, a declarat Leifer.

Sursă: Futurism