Respirația pe nas consolidează memoria
Respiraţia pe nas îmbunătăţeşte transferul memoriei olfactive în memoria pe termen lung, potrivit unui nou studiu publicat în revista JNeurosci.
„Memoriile trec prin trei etape principale ale dezvoltării lor: codificarea, consolidarea și recuperarea.
Tot mai multe dovezi rezultate în urma unor studii sugerează că respirația are un rol important în mecanismele neuronale asociate cu codificarea, memorarea și recunoașterea unor experienţe senzoriale.
În mod specific, respirația nazală, dar nu și respiraţia pe gură, activează oscilațiile neuronale care stimulează procesele de codificare și de recunoaștere”, a declarat Dr. Artin Arshamian, autorul principal al studiului, din cadrul Karolinska Institutet, Suedia.
Pe baza unor studii anterioare, cercetătorii au comparat efectele respirației pe nas și pe gură, timp de o oră, asupra consolidării memoriei olfactive, după ce participanții la o serie de experimente au fost expuși la diverse mirosuri.
La participanţii care au respirat pe nas pe toată durata perioadei de consolidare, în timp ce gura le-a fost acoperită, cercetătorii au evidențiat o îmbunătăţire a recunoașterii mirosului în comparație cu participanţii care au respirat pe gură, în timp ce nasul le-a fost acoperit.
„Experimentul a constat din două sesiuni separate, fiecare cuprinzând codificarea, consolidarea și recunoașterea mirosului”, au explicat oamenii de știință.
În faza de codificare, participanții au fost expuşi la 6 mirosuri familiare (de exemplu, mirosul de căpșuni) și 6 mirosuri nefamiliare (de exemplu, mirosul de 1-butanol) şi cercetătorii le-au cerut să le memoreze. În fiecare sesiune a fost folosit un set nou de mirosuri.
După faza de codificare, participanții la experiment s-au odihnit pasiv, fără a dormi, timp de o oră (faza de consolidare), în timpul căreia au respirat fie pe nas, fie pe gură.
Ulterior, în timpul fazei de recunoaștere a mirosului, participanții au fost expuşi din nou la mirosurile din faza de codificare, dar acestea au fost amestecate cu 12 mirosuri noi (6 mirosuri familiare și 6 mirosuri nefamiliare). Pentru fiecare miros, participanții au trebuit să decidă dacă a fost un miros nou sau un miros pe care îl recunosc din cele la care au fost expuşi în faza de codificare.
De asemenea, participanții au evaluat intensitatea mirosului, eventuala plăcere provocată de fiecare miros în parte, familiaritatea şi denumirea mirosului.
În timpul fazelor de codficare și recunoaștere, fluxul de aer nazal a fost monitorizat de o canulă nazală care le-a permis cercetătorilor măsurarea parametrilor mirosului în timpul prezentării fiecărui miros în parte.
Deși în acest studiu nu s-a măsurat activitatea creierului, cercetătorii sugerează că respirația pe nas poate îmbunătăţi comunicarea dintre rețelele senzoriale și cele de memorie pe măsură ce amintirile sunt repetate și întărite în timpul fazei de consolidare.
„Rezultatele noastre furnizează prima dovadă că respiraţia are un impact direct asupra consolidării evenimentelor episodice şi oferă un suport suplimentar în favoarea ideii că funcţiile cognitive de bază sunt modulate de ciclul respirator”, afirmă autorii studiului.
Sursă: Sci-News