O investigație amănunțită, publicată în mai 2023, a descoperit că nucleul interior al Lunii este, de fapt, o sferă solidă cu o densitate similară cu cea a fierului.
Cercetătorii speră că acest lucru va ajuta la soluționarea unei lungi dezbateri privind posibilitatea ca nucleul Lunii să fie solid sau fluid și va duce la o înțelegere mai exactă a istoriei Lunii – și, prin extensie, a Sistemului Solar.
„Rezultatele noastre”, a scris o echipă condusă de astronomul Arthur Briaud de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică din Franța, „pun sub semnul întrebării evoluția câmpului magnetic al Lunii datorită demonstrării existenței nucleului interior și susțin un scenariu de răsturnare globală a mantalei. Aceasta aduce informații substanțiale despre cronologia bombardamentului lunar în primul miliard de ani al Sistemului Solar”.
Urmăriți videoclipul de mai jos pentru un rezumat al descoperirilor lor:
Studierea compoziției interioare a obiectelor din Sistemul Solar se realizează, cel mai eficient, prin intermediul datelor seismice.
Modul în care undele acustice generate de cutremure se deplasează prin și se reflectă din materialul aflat în interiorul unei planete sau luni poate ajuta oamenii de știință să creeze o hartă detaliată a interiorului obiectului.
Avem date seismice lunare colectate de misiunea Apollo, dar rezoluția lor este prea mică pentru a determina cu exactitate starea nucleului intern.
Știm că există un nucleu extern fluid, dar ceea ce cuprinde acesta rămâne în dezbatere. Modelele unui nucleu intern solid și ale unui nucleu complet fluid funcționează la fel de bine cu datele Apollo.
Pentru a-și da seama care este realitatea, Briaud și colegii săi au colectat date din misiuni spațiale și experimente lunare cu laser pentru a compila un profil al diferitelor caracteristici lunare. Acestea includ gradul de deformare prin interacțiunea gravitațională cu Pământul, variația distanței sale față de Pământ și densitatea sa.
Reprezentare artistică a diferitelor instrumente care măsoară proprietățile Lunii pentru a-i dezvălui nucleul. Credit:Géoazur/Nicolas Sarter
Ulterior, cercetătorii au efectuat modelări cu diverse tipuri de nuclee lunare pentru a descoperi care se potrivește cel mai bine cu datele observaționale.
Ei au făcut mai multe descoperiri interesante. În primul rând, modelele care semănau cel mai mult cu ceea ce știm despre Lună descriu procesul activ de răsturnare din adâncul mantalei lunare.
Aceasta înseamnă că materialul mai dens din interiorul Lunii cade spre centru, iar materialul mai puțin dens se ridică în sus. Această activitate a fost propusă de mult timp ca o modalitate de a explica prezența anumitor elemente în regiunile vulcanice ale Lunii.
S-a descoperit că nucleul lunar este foarte similar cu cel al Pământului – cu un strat exterior fluid și un nucleu interior solid.
Conform modelării cercetătorilor, nucleul exterior are o rază de aproximativ 362 de kilometri, iar nucleul interior are o rază de aproximativ 258 de kilometri. Aceasta reprezintă aproximativ 15% din întreaga rază a Lunii.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că nucleul interior are o densitate de aproximativ 7.822 kilograme pe metru cub. Aceasta este o densitate foarte apropiată de cea a fierului.
În mod curios, în 2011, o echipă condusă de Renee Weber, specialistă în științe planetare și cercetătoare la Centrul Spațial Marshall NASA, a descoperit un rezultat similar, folosind tehnici seismologice de ultimă generație pe baza datelor obținute de misiunea Apollo pentru a studia nucleul lunar.
S-au descoperit dovezi ale unui nucleu interior solid cu o rază de aproximativ 240 de kilometri și o densitate de aproximativ 8.000 de kilograme pe metru cub.
Rezultatele, afirmă Briaud și echipa sa, confirmă descoperirile anterioare și constituie un argument destul de puternic pentru existența unui nucleu lunar asemănător Pământului. Iar acest lucru are implicații interesante pentru evoluția Lunii.
Știm că, la scurt timp după formarea sa, Luna a avut un câmp magnetic puternic, care a început să scadă acum aproximativ 3,2 miliarde de ani.
Un astfel de câmp magnetic este generat de mișcarea și convecția din nucleu, astfel că materialul din care este alcătuit nucleul lunar este deosebit de relevant pentru modul și motivul pentru care a dispărut câmpul magnetic.
Având în vedere speranța umanității de a se întoarce pe Lună într-un timp relativ scurt, probabil că nu va trebui să așteptăm mult pentru verificarea, prin date seismice, a acestor descoperiri.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature.
Traducere după It’s Official: Scientists Confirmed What Is Inside Our Moon
Comentariu Facebook