Vitus Bering, celebrul explorator, a condus în anul 1730 cea mai ambiţioasă expediţie ştiinţifică care a fost, probabil, organizată vreodată. În fruntea a 10.000 de oameni, el a fost cel ce a explorat Siberia și marea necunoscută în acea vreme dintre Siberia şi Alaska. În anul 1741 el a ajuns în insula cunoscută mai târziu sub numele de Insula Bering, locul unde a şi murit. Din echipa sa a făcut parte şi Georg Steller, medic și naturalist, cel care a descoperit în apele calme din apropiere de insulă un mamifer marin masiv ce cântărea până la trei tone şi care a primit numele de Vaca de mare a lui Steller.

Vaca de mare a lui StellerVaca de mare a lui Steller a dispărut în anul 1768. Credit: Tim Evanson/flickr, CC BY-SA

Această specie este celebră pentru faptul că a dispărut după doar 27 ani de la descoperirea ei. Din păcate, sute de alte vertebrate au dispărut din cauza activităților umane din ultimele cinci secole.

Într-un studiu recent am analizat dacă ratele de extincție din epoca modernă cauzate de activitățile umane sunt mai mari decât ratele de extincţie normale sau naturale. Acest lucru este important, deoarece în acest fel putem înțelege dacă noi putem fi o cauză ce poate declanșa o extincție în masă.

În istoria vieții pe Pământ au existat cinci extincții în masă, perioade în care un număr mare de specii au dispărut într-o perioadă scurtă de timp. Toate extincțiile în masă au fost cauzate de catastrofe naturale, cum ar fi impactul unui meteorit cu Pământul.

Ratele de extincție

Pentru acest studiu am comparat ratele de extincţie normale cu cele din epoca modernă. În cazul extincţiilor naturale, deduse printr-o analiză aprofundată a mii de fosile de mamifere ce au trăit în ultimele două milioane de ani, ne aşteptăm să dispară două specii din 10.000 de specii existente la fiecare 100 de ani. De exemplu, dacă la un moment dat există 40.000 de specii, atunci ne-am aștepta să constatăm opt extincții într-un secol. O rată de extincţie mult mai mare indică o extincție în masă.

Eastern cougarEastern cougar (N.t. O subspecie de pumă) a fost declarat dispărut în acest an. Credit Monica R./flickr, CC BY

Am analizat lista speciilor dispărute şi, eventual, pe cale de dispariţie întocmită de International Union for Conservation of Nature (IUCN), o instituție care înregistrează aceste date. Am constatat că 477 de specii au dispărut în ultimii 100 de ani.

În cazul unei rate normale de extincție, ne-am fi așteptat să existe numai nouă extincții. Cu alte cuvinte, s-au produs 468 extincții în plus faţă de ce ar fi fost de așteptat în secolul trecut! Altfel spus, speciile dispărute în ultimii 100 de ani ar fi dispărut în mai mult de 10.000 de ani dacă s-ar fi păstrat rata normală de extincție.

Serviciile ecosistemelor naturale

Rezultatele obţinute sunt dramatice și tragice. În prezent speciile dispar mult mai rapid decât în ultimele două milioane de ani! În acest ritm putem pierde în următoarele două, trei decenii o mare parte din vertebrate, inclusiv mamifere, păsări, reptile, amfibieni și pești.

Aceste specii ne însoţesc în călătoria noastră prin Univers. Pierderea lor are multe consecinţe. Aceste specii sunt esențiale pentru menținerea serviciilor ecosistemelor naturale, cele de care beneficiem cu toţii, în mod gratuit, prin buna funcţionare a mediului natural. Gazele din atmosferă, calitatea și cantitatea de apă, fertilizarea solului, polenizarea și așa mai departe reprezintă serviciile ecosistemelor. Prin dispariţia speciilor deteriorăm condițiile de viaţă de pe Pământ, cele care sunt esențiale şi pentru bunăstarea oamenilor.

Rata extincțieiComparaţie între rata de extincție anticipată în funcție de cauzele naturale (linia punctată de culoare neagră) şi ratele reale de extincție. Credit Science Advances.

Mai există timp să evităm cele mai tragice consecințe provocate de a şasea extincție în masă, deoarece aceasta este cauzată de noi. Trebuie să reducem creșterea populației umane, inegalitățile sociale și să protejăm resursele naturale. Astfel, trebuie să reducem supraexploatarea habitatului natural, pescuitul excesiv și vânătoarea animalelor, poluarea și alți factori care cauzează extincţia atât de rapidă a speciilor.

Suntem singura specie care are capacitatea de a salva celelalte specii aflate pe cale de dispariție. În mod paradoxal, salvarea lor este singura modalitate de a salva omenirea.

Traducere şi adaptare după Study: humans causing sixth extinction event on Earth