Nu trebuie să uităm de Holocaust

În data de 29 ianuarie 1945, Victor Klemperer, un profesor evreu din Dresda, a înregistrat în jurnalul său ceea ce i-a spus un prieten despre un discurs la radio al scriitorului emigrant Thomas Mann:

„Potrivit acestuia, germanii au ucis un milion şi jumătate de evrei la Auschwitz. Oasele acestora au fost folosite pe post de îngrășământ. Numărul exact al celor uciși este cunoscut tocmai datorită meticulozităţii germane, moartea fiecărei evreu fiind înregistrată în documente oficiale. Ulterior, rușii au reuşit să intre în posesia acestor informații”.

Klemperer nu a făcut niciun comentariu suplimentar. Nu se știe dacă acest lucru s-a datorat faptului că el a fost copleșit de ceea ce a auzit sau pentru că era sătul de aceste amănunte, după 12 ani în care a constatat intensificarea persecuției naziste împotriva evreilor. Desigur, el era conștient că propria sa siguranță în acel moment era incredibil de precară și că putea fi ucis ca urmare a prăbușirii regimului nazist.

Soldații Armatei Roșii au intrat în imensul lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau cu două zile înainte, în data de 27 ianuarie 1945. Acolo aceştia au găsit câteva mii de supraviețuitori vlăguiţi, magazii imense de îmbrăcăminte și încălțăminte, precum și ruinele camerelor de gazare și a crematoriilor. Curând, a devenit clar că Auschwitz a fost un centru de exterminare a evreilor, precum și un loc de încarcerare și tortură pentru deținuții din toată Europa.

Pregătirile de la Auschwitz pentru cea de-a 70-a aniversare a eliberării sale.Credit: Jacek Bedinarczyk/EPA

Cu o jumătate de secol mai târziu, ziua eliberării lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau, 27 ianuarie, a fost adoptată drept Ziua Memorială a Holocaustului. Scopul principal al acestei comemorări este afirmarea angajamentul de a învăța despre Holocaust și despre alte genociduri ulterioare, cu speranța că această cunoaștere ne poate ajuta „să creăm un viitor mai bun şi mai sigur”.

O line feroviara simbolică și peronul de la Treblinka, construit de guvernul polonez la începutul anilor ’60. Credit: Toby Thacker

A trebuit să treacă ceva timp pentru ca informaţiile despre Holocaust să se adune în timpul războiului. Naziștii au început să ucidă în masă evreii din Europa în vara anului 1941. Detalii cu privire la execuţiile în masă ale evreilor din fosta Uniune Sovietică au fost decriptate de britanici la Bletchley Park, dar doar atunci când naziștii au început să gazeze evreii în taberele secrete din Polonia, în anul 1942, știrile cu privire la aceste atrocități au început să se răspândească în lume. Hitler și Goebbels au arătat prin declaraţiile lor publice că au coordonat exterminarea evreilor.

În anii 1943, 1944 și 1945, odată ce şi alte locuri ale Holocaustului au fost descoperite, iar supraviețuitorii acestora au fost eliberaţi şi autorii acestor crime capturaţi (începând cu eliberarea Ucrainei din anul 1943), s-au puut obţine mai multe informaţii asupra Holocaustului. Deloc surprinzător, la fel cum s-a întâmplat şi cu discursul de la radio al lui Thomas Mann de care a auzit Klemperer, au existat inexactități și confuzii. Germanii nu au înregistrat cu meticulozitate crimele comise. De fapt, ei au încercat să ascundă dovezile pentru Holocaust, arzând corpurile victimelor, distrugând lagărele morții și evitând să transmită ordine importante pe hârtie.

Chiar şi unii autori importanți ai Holocaustului au fost ignoranți în ceea ce priveşte imaginea de ansamblu a acestuia și s-au dovedit foarte confuzi cu privire la detalii. Când Rudolf Höss, comandantul de la Auschwitz între 1941 și 1944, a apărut ca martor la procesul de la Nuremberg al marilor criminali de război din aprilie 1946, el a mărturisit că un total de 3 milioane de prizonieri au murit acolo în acea perioadă. Astăzi se crede că aproximativ 1 milion de evrei au fost uciși la Auschwitz.

În anul 2004 situl de la Belzec a fost acoperit cu pietre, acesta formând un mare complex memorial. Credit: Toby Thacker

Abia pe la începutul anilor 1960, după procesul din Frankfurt al lui Adolf Eichmann și, separat, al unor foști gardieni de la Auschwitz, a început o analiză atentă a Holocaustului. Publicarea de către Raul Hilberg a The Destruction of the European Jews în anul 1963 a inaugurat o perioadă de cercetare minuțioasă a diferitelor aspecte ale Holocaustului, aceasta continuând şi în prezent. Niciun alt aspect al istoriei europene moderne nu a fost cercetat sau dezbătut mai intens.

Studiile ştiinţifice au fost completate de filme documentare, multe memorii, comentarii filosofice, sociologice și teologice și de biografii ale persoanelor implicate. Popularitatea enormă a filmelor de lung metraj despre Holocaust, precum și a benzilor desenate ale lui Art Spiegelman din Maus, au asigurat o reprezentare în cultura populară a Holocaustului care a contribuit în mod semnificativ la o înțelegere mai bună a acestuia.

Din anul 2001 Holocaust Memorial Day Trust organizează diferite activități comemorative pentru a educa un număr mare de elevi și alți reprezentanți ai publicului larg în diferite țări. În muzeele şi memorialele Holocaustului din întreaga lume sunt prezentate numeroase materiale online în legătură cu acesta.

Ziua Memorială a Holocaustului va fi din nou omagiată în acest an, ea fiind însoțită de ceremonii, activități educaționale și evenimente media. În acest an se comemorează 70 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau şi acestui eveniment i se va acorda o atenţie specială. Fără echivoc, trebuie să menţinem în permanență vie amintirea Holocaustului. În Europa și în Orientul Mijlociu, antisemitismul este în creștere. Intoleranța, rasismul şi cruzimea se regăsesc în ştirile noastre zilnice și asistăm la răspândirea la nivel mondial a unei ideologii care promovează uciderea adversarilor. Ziua Memorială a Holocaustului este mai importantă ca oricând.

Traducere şi adaptare după Why we must keep the memory of the Holocaust alive, now more than ever