Astronomie

Nebuloasa Crabului într-o reprezentare 3D incredibilă

În anul 1054 astronomii chinezi au observat apariția bruscă a unei noi „stele” având o strălucire de 6 ori mai mare decât a planetei Venus, acesta fiind cel mai luminos eveniment stelar observat din istorie.

Această „stea” atât de strălucitoare a fost vizibilă pe cer, în timpul zilei, timp de aproape o lună, iar noaptea timp de aproape 2 ani.

Amerindienii au înregistrat această apariție misterioasă de pe bolta cerească în petroglife.

În anul 1844, Lord Rosse a observat nebuloasa cu cel mai mare telescop al vremii şi a denumit obiectul „Crab” ca urmare a formei sale asemănătoare unui tentacul.

Abia în anii 1900, astronomii și-au dat seama că nebuloasa este rămăşiţa unei supernove (explozia unei stele masive) care a fost observată în anul 1054.

În prezent, astronomii au creat o reprezentare 3D a Nebuloasei Crabului folosind imaginile obţinute cu ajutorul telescoapelor spaţiale Chandra, Hubble şi Spitzer.

„Imaginile 2D ale unui obiect, în special ale unei structuri complexe precum Nebuloasa Crabului, nu furnizează suficiente informaţii cu privire la forma 3D a acestuia.

Această reprezentare ajută la înțelegerea geometriei Nebuloasei Crabului prin intermediul unor observaţii astronomice efectuate pe mai multe lungimi de undă ale spectrului electromagnetic.

Fără a combina imaginile din domeniul radiaţiei X, infraroșu și optic nu putem avea o imagine completă a Nebuloasei Crabului”, a declarat Dr. Frank Summers din cadrul Space Telescope Science Institute.

Anumite structuri și procese care sunt generate de pulsarul (stea neutronică care se roteşte rapid) din inima nebuloasei se observă cel mai bine în anumite lungimi de undă.

Clipul video începe prin identificarea poziţiei Nebuloasei Crabului în constelația Taurului şi continuă cu prezentarea unor imagini obţinute cu ajutorul telescoapelor spaţiale Hubble (în domeniul optic), Spitzer (în infraroşu) și Chandra (în domeniul radiaţiei X), fiecare evidenţiind structuri diferite ale nebuloasei.

Imaginile din domeniul radiaţiei X surprind pulsarul care este înconjurat de un disc de materie şi jeturile de particule care sunt emise în direcţii opuse, perpendicular pe acest disc.

Câmpurile magnetice intense ale pulsarului generează radiaţia de sincrotron care poate fi observată cel mai bine în infraroșu. Această formă distinctă de radiație apare atunci când fluxurile de particule încărcate electric se deplasează într-un câmp magnetic pe orbite circulare. Praful și gazele din nebuloasă generează, de asemenea, radiaţii în infraroşu.

Radiaţia intensă de sincrotron încălzeşte elementele chimice care pot fi observate în spectrul vizibil sau optic.

Imaginile 3D ale nebuloasei din domeniul radiaţiei X, infraroșu și optic au fost combinate şi animate pentru a dezvălui modelul 3D al nebuloasei în mai multe lungimi de undă ale spectrului electromagnetic.

Nebuloasa Crabului

O imagine compozită a Nebuloasei Crabului obţinută pe baza datelor de la 5 telescoape care acoperă aproape întreaga lățime a spectrului electromagnetic: VLA (radio) în roșu; Spitzer (infraroșu) în galben; Hubble (vizibil) în verde; XMM-Newton (ultraviolet) în albastru și Chandra (radiaţia X) în violet. Credit: NASA/ESA/NRAO/AUI/NSF/G. Dubner, University of Buenos Aires.

„Vizualizările 3D ale fiecărei structuri ajută la înţelegerea formei şi mărimii acestora.

Pentru formarea unui model vizual complet, am arătat fiecare structură separat, de la discul inelar de materie și jeturile puternice emise de pulsar, până la radiația de sincrotron care se întinde ca un nor în jurul acestuia și apoi radiaţia din domeniul optic care înconjoară întregul sistem”, a declarat Dr. Summers.

Aceste structuri specifice dezvăluie că Nebuloasa Crabului nu este un rest obişnuit al unei supernove, așa cum s-a crezut odată. Un astfel de rest presupune o undă de şoc și rămăşiţe care au fost încălzite până la o temperatură de ordinul milioanelor de grade Celsius.

În schimb, Nebuloasa Crabului este mai bine clasificată ca fiind o nebuloasă produsă de „vântul” unui pulsar. Într-o astfel de nebuloasă regiunea interioară a sistemului este formată din gaze având o temperatură mai scăzută, care sunt încălzite până la o temperatură de mii de grade Celsius de radiația intensă de sincrotron”, a declarat Dr. Summers.

Sursă: Sci-News

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *