Misterul senzaţiei de déjà vu

Déjà vu este o senzație ciudată pe care cei mai mulţi dintre oameni au trăit-o. Este acea senzaţie pe care o avem atunci când ne aflăm într-o situație nouă sau într-un mediu complet nou şi simţim un sentiment intens de familiaritate. Fără niciun motiv aparent, avem impresia că retrăim o experiență din trecut.

În limba franceză déjà vu înseamnă „văzut deja” și în prezent se estimează, potrivit How Stuff Works, că aproximativ 70% dintre oameni au experimentat această senzaţie, persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 25 de ani fiind cele care au trăit cel mai des acest sentiment.

Senzaţia de déjà vu este dificil de studiat, deoarece este o stare trecătoare, iar cercetătorii nu ştiu cum să o reproducă în condiţii de laborator.

Cu toate acestea, există câteva teorii despre cum și de ce creierul uman acționează în acest mod ciudat.

Senzaţii declanşate accidental în creier

În anul 2006, oamenii de știință de la Leeds Memory Group au încercat să recreeze senzația de déjà vu în laborator. Ei au folosit hipnoza pentru a declanșa parţial procesul de recunoaștere care are loc în creier.

Experimentul s-a bazat pe teoria că două procese cheie se produc în creier atunci când recunoaștem ceva sau pe cineva familiar.

Într-o primă etapă a procesului de recunoaştere, creierul verifică dacă ceea ce observăm am mai văzut. Dacă acest lucru se confirmă, atunci în etapa a două a procesului de recunoaştere o zonă separată a creierului identifică scena pe care o observăm drept una familiară.

În déjà vu, a doua etapă a procesului de recunoaștere ar putea fi declanșată accidental.

În cadrul unui experiment, cercetătorii au ales 18 voluntari care au fost rugați să privească 24 de cuvinte uzuale. Apoi voluntarii au fost hipnotizaţi și li s-a spus că atunci când vor vedea un cuvânt într-un chenar roșu acesta li se va părea familiar. În schimb, cuvintele pe care le vor vedea în chenare verzi o să-i facă să creadă că sunt din lista originală cu cele 24 de cuvinte uzuale.

După ce voluntarii au ieşit din hipnoză, ei au primit o serie de cuvinte în diferite chenare colorate, inclusiv câteva cuvinte care nu existau în lista originală.

Zece voluntari au declarat că au simțit o senzație ciudată atunci când au văzut cuvinte noi în chenare de culoare roșie, iar cinci voluntari au declarat că au simțit o senzaţie de déjà vu.

O funcţionare defectuoasă a memoriei

De-a lungul anilor, psihologii au propus câteva explicații diferite pentru déjà vu.

Cauza pentru senzaţia de déjà vu ar putea fi un fel de funcționare defectuoasă între memoria de scurtă durată şi cea de lungă durată din creier, ceea ce înseamnă că informațiile noi ar putea trece printr-o scurtătură direct în memoria pe termen lung.

Practic, mecanismele pe care creierul le folosește, în mod normal, pentru a stoca informații pe termen lung ar fi dezactivate în anumite condiţii. În consecinţă, informaţiile noi pot trece direct în memoria de lungă durată şi astfel putem simți că trăim ceva din trecut.

O altă teorie este aceea că sentimentul déjà vu este declanșat de amintiri false.

„Déjà vu este, cu siguranță, legată de existenţa unor amintiri false, în sensul că este un fel de efect de disociere a memoriei. Disociază realitatea faţă de memorie.

Există tot felul de experiențe disociative diferite. Uneori nu puteți fi siguri, de exemplu, dacă ați visat ceva sau dacă chiar ați experimentat acel ceva, dacă ați văzut acel ceva într-un film sau dacă acesta s-a întâmplat în viața reală”, a declarat psihologul Valerie F. Reyna pentru Business Insider.

Cel mai probabil, déjà vu reprezintă un conflict de memorie.

Cercetătorul Akira O’Connor a sugerat că amintirile false s-ar putea să nu fie cauza sentimentului de déjà vu. În schimb, déjà vu ar putea fi un semn că în creier se desfăşoară un proces de verificare a memoriei.

O’Connor și echipa sa au scanat creierul a 21 de voluntari în timpul unui test obişnuit având drept scop declanșarea amintirilor false, a anunţat New Scientist.

Pentru aceasta cercetătorii le-au dat voluntarilor o listă conținând cuvinte uzuale dintr-un anumit context, cum ar fi, de exemplu, pat, noapte, adormit. Ulterior, aceştia au avut tendinţa să indice cuvinte în legătură cu ceea ce au auzit, în acest caz ar fi vorba despre „somn”.

Pentru a încerca să creeze senzația de déjà vu, cercetătorii i-au întrebat pe subiecți dacă au auzit cuvinte care încep cu litera „s”, la care aceştia au răspuns că nu au auzit. Cu toate acestea, atunci când au fost întrebaţi despre cuvântul „somn”, ei au afirmat că nu-şi amintesc să fi auzit de el, dar că le este cunoscut, deoarece le-a fost sugerat.

Deşi cercetătorii s-au aşteptat să observe o activare a regiunilor creierului asociate cu memoria, cum ar fi hippocampus, nu s-a constatat acest lucru. În schimb, regiunile cerebrale implicate în luarea deciziilor au fost active.

O’Connor a prezentat concluziile cercetătorilor la Conferința Internațională de Memorie din Budapesta şi el a declarat că în opinia sa regiunile frontale ale creierului ar putea analiza memoria, trimiţând semnale dacă există o nepotrivire între ceea ce credem că am experimentat și ceea ce am experimentat cu adevărat.

„Se pare că regiunile creierului asociate cu conflictele de memorie, mai degrabă decât cu memoriile false, declanşează senzaţia déjà vu.

Acest lucru este în concordanță cu ipoteza noastră că déjà vu poate fi considerată un avertisment al unor nepotriviri de memorie pe care creierul încearcă să le corecteze. Acest lucru, la rândul său, ar putea explica de ce senzaţiile de déjà vu par să se rărească odată cu înaintarea în vârstă, în ciuda faptului că erorile de memorie tind să se înmulţească cu vârsta.

Din acest motiv, déjà vu reprezintă mai degrabă un proces prin care creierul încearcă să prevină erorile de memorie şi nu o dovadă a existenţei acestor erori”, a afirmat O’Connor.

Sursă: Science Alert