Mai puţin de 1,5% din ADN-ul nostru este unic Homo sapiens

Cât de mult din genomul Homo sapiens este unic „uman”?

Un nou studiu a sugerat că ar putea fi de până la 1,5%, restul fiind comun cu rudele noastre antice, cum ar fi neandertalienii și denisovanii.

„Am generat o hartă a genomului uman aparţinând strămoșilor arhaici și cu regiunile genomice care nu sunt comune cu hominizii arhaici.

Am descoperit că doar 1,5% până la 7% din genomul uman modern este unic uman”, susţin cercetătorii în noua lor lucrare.

A înţelege care parte din genomul nostru este specific uman și care parte a provenit de la rudele noastre străvechi este o sarcină dificilă.

Cum putem afla ce variante genetice se datorează mai degrabă încrucișării între neandertalieni și Homo sapiens, de exemplu, decât unui strămoș comun?

Cercetătorii au dorit să creeze un sistem care să poată identifica atât evenimentele datorate încrucişărilor, cât și această moștenire comună, numită sortare incompletă a liniei, care să-i ajute să determine care regiuni ale genomului nostru sunt unice pentru noi.

Ei au creat un algoritm numit SARGE (Speedy Ancestral Recombination Graph Estimator) astfel încât să poată analiza modul cum genele noastre s-au separat și s-au unit în diferite puncte folosind grafuri de recombinare ancestrală prin timp și specii.

Cu ajutorul SARGE, cercetătorii au studiat 279 de genomuri aparţinând oamenilor moderni din Africa și din alte părți, două genomuri de neandertalian și un genom de denisovan.

„Folosind graficul de recombinare ancestral rezultat, am verificat descendenții neandertalieni și denisovani, sortarea incompletă a descendenței și absența ambelor în genomurile umane moderne.

Am găsit dovezi despre cel puțin un amestec neandertalian în strămoșii tuturor non-africanilor”, au scris cercetătorii.

Cât din genomul Homo sapiens este unic „uman”. Credit: Imansyah Muhamad Putera/Unsplash

Cercetătorii au descoperit că între 1,5 şi 7 la sută din genom este unic oamenilor moderni şi au găsit, de asemenea, „dovezi ale unor explozii multiple de modificări adaptative specifice oamenilor moderni din ultimii 600.000 de ani care implică gene legate de dezvoltarea și funcția creierului”.

Cercetătorii au explicat faptul că majoritatea acelor gene care erau unice ale noastre nu erau gene cu funcții necunoscute, ci erau gene binecunoscute care codificau proteinele utilizate în creier.

Evident, această constatare nu reprezintă sfârșitul cercetării. Un interval între 1,5 și 7 la sută este destul de larg și cercetătorii cred că pot mări precizia cu un număr mai mare de genomuri și mai multe cercetări.

Există, de asemenea, o mulțime de alte analize privind procentul de ADN provenit de la „verii” noștri antici, deci este puțin probabil ca acesta să fie ultimul cuvânt în această privință.

În plus, SARGE nu este în măsură să le spună cercetătorilor de ce au izbucnit acele explozii de modificări adaptative atunci când au avut loc.

Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au deja câteva idei.

„Este extrem de tentant să speculăm că una sau mai multe dintre aceste explozii adaptive au avut legătură cu comportamentul social pe care îl au oamenii, mediat, în mare parte, de vorbire și limbaj”, a declarat pentru Business Insider geneticianul Richard Green din cadrul Universității din California, Santa Cruz și unul dintre cercetători.

Cercetarea a fost publicată în Science Advances.

Traducere după A Shockingly Small Percentage of Our DNA Is Uniquely ‘Human’, Study Finds