Inteligența artificială va depăși într-o zi gândirea umană?

Progresul rapid al inteligenţei artificiale și teama noastră față de puterea noilor tehnologii au amplificat îngrijorarea că într-o zi abilitățile inteligenţei artificiale ar putea să crească incontrolabil, ducând, în cele din urmă, la preluarea controlului asupra umanităţii și chiar la eliminarea acesteia dacă inteligenţa artificială decide că suntem un obstacol în atingerea obiectivelor sale.

Acest moment este denumit de obicei “singularitate tehnologică” sau “singularitatea inteligenţei artificiale”.

Inteligența artificială și omenirea

Credit: William Bradberry/Shutterstock

Un argument împotriva acestei posibilități este acela că nu putem prezice, cu exactitate, viitorul. Mai mult, mecanica cuantică, una dintre teoriile de bază ale științei moderne prin care se încearcă explicarea Universului, sugerează că prezicerea viitorului nu este posibilă, deoarece Universul este aleatoriu.

Putem însă presupune că incapacitatea noastră de prezicere a viitorului este consecinţa faptului că nu suntem suficient de inteligenți?

Inteligența este un concept foarte complex și abstract, care nu are o definiție general recunoscută.

Cu toate acestea, există un acord cu privire la unele caracteristici care definesc orice formă cunoscută de inteligență. Una dintre acestea este capacitatea de a rezolva probleme, care presupune abilitatea de a planifica anticipând viitorul.

Pentru a rezolva, de exemplu, o problemă de mediu este esențial să înțelegem condițiile actuale, să prezicem evoluţia mediului și să anticipăm rezultatul acțiunilor noastre.

Universul aleator

Teoriile recente din fizică sugerează că Universul este extrem de haotic și aleator. Să ne reamintim doar de elementele chimice instabile care, în cele din urmă, suferă o dezintegrare radioactivă şi se transformă în alte elemente chimice.

Putem estima în cât timp o anumită cantitate dintr-un astfel de element chimic se va dezintegra radioactiv, dar nu putem spune, cu siguranță, când se va dezintegra radioactiv un anumit atom al acestui element.

În mod similar, putem măsura poziția sau impulsul unei particule, dar conform fizicii cuantice nu putem cunoaște ambele mărimi, în același timp, cu o precizie suficient de bună. Acesta este principiul incertitudinii al lui Heisenberg.

Admiţând că aceste teorii sunt corecte, ele sugerează că Universul este, în cele din urmă, imprevizibil, haotic și instabil. Aceasta înseamnă că orice formă de inteligență va ajunge, inevitabil, într-un stadiu în care nu-şi va mai putea îmbunătăți previziunile despre viitor și, prin urmare, nivelul său de inteligenţă nu va mai crește.

Cu alte cuvinte, nu există riscul unei creşteri necontrolate a nivelului inteligenţei artificiale, deoarece legile Universului împiedică acest lucru.

De exemplu, cunoscând limitele previzibilității meteorologice, un sistem bazat pe inteligenţa artificială nu va putea să depășească gândirea umană folosind prognoze meteo pe termen lung, extrem de exacte, pentru planificarea unor acțiuni viitoare.

Limitele inteligenței artificiale

Dacă inteligenţa artificială nu poate prezice cu exactitate nici măcar vremea, cum ar putea abilităţile acesteia să crească la nesfârșit? Credit: Production Perig/Shutterstock

Este foarte reconfortant să credem că natura Universului împiedică, într-un anumit sens, escaladarea inteligenţei artificiale. Există însă o perspectivă alternativă.

Poate că noi percepem Universul ca fiind aleator și haotic doar pentru că capacitățile noastre cognitive și de raționament sunt limitate. Chiar dacă suntem conștienți de unele limitări ale înțelegerii umane, nu știm ce nu știm, pentru a-l parafraza pe Donald Rumsfeld.

Din această perspectivă s-ar putea ca Universul să fie determinist și, prin urmare, pe deplin previzibil, dar într-un mod extrem de complex pe care noi nu îl putem înțelege.

Albert Einstein a argumentat că teoria cuantică reprezintă o descriere incompletă a Universului și că trebuie să existe variabile ascunse, pe care încă nu le cunoaştem, care au un rol determinant în producerea unor evenimente viitoare.

Din această perspectivă, apariţia unei “singularități a inteligenţei artificiale” ar fi posibilă. O inteligență super avansată ar putea dezvălui aceste variabile ascunse ale Universului și natura previzibilă a Universului.

De remarcat că aplicaţii ale inteligenţei artificiale sunt deja utilizate în fizică în speranţa unor descoperiri ştiinţifice efectuate într-un mod automat.

La nivel practic, această singularitate tehnologică nu pare atât de plauzibilă, având în vedere cât de limitată este de fapt inteligenţa artificială. Progresele recente au implicat aşa-numita inteligenţă artificială “slabă” sau “îngustă”, care se bazează pe îndeplinirea unei sarcini bine definite, cum ar fi jocul de șah sau conducerea unui automobil.

Chiar dacă inteligenţa artificială “slabă” poate întrece oamenii în unele sarcini, nu există momentan indicii care să sugereze faptul că o inteligenţă artificială mai generală, care poate emula capacitatea oamenilor de a efectua mai multe sarcini diferite, va fi creată în viitorul apropiat și că aceasta va reprezenta o ameninţare pentru oameni.

Desigur, nu putem exclude cu totul această posibilitate. Deoarece cunoștințele noastre sunt limitate cu privire la natura Universului și puterea inteligenţei artificiale, poate că ar fi mai bine să fim prudenţi.

Chiar și fără singularitatea tehnologică, inteligenţa artificială va avea un impact major asupra societății umane.

Din acest motiv, trebuie să ne asigurăm că inteligenţa artificială este benefică pentru umanitate şi nu reprezintă o amenințare pentru aceasta.

Traducere şi adaptare după Will AI take over? Quantum theory suggests otherwise