Fizicienii afirmă că este posibil ca timpul să nu fie continuu, acesta având mai degrabă o structură similară unui „cristal”, formată din instantanee discrete care se repetă. De asemenea, ei sugerează că cel mai mic interval de timp poate fi mult mai mare decât s-a crezut anterior.

Natura timpului

Cum se scurge timpul? În mod continuu, fără întrerupere, de la un eveniment la altul? Sau, mai degrabă, timpul este discontinuu, un fenomen iluzoriu format din numeroase elemente discrete?

Pe baza experiențelor noastre senzoriale am putea crede că timpul este continuu. Cu toate acestea, o nouă cercetare care a fost publicată recent în The European Physical Journal C sugerează că timpul ar putea fi mult mai granulat decât credem, iar această idee are implicații importante pentru mecanica cuantică.

Natura timpuluiCum se scurge timpul? Credit: eddyhaze on deviantART

Cercetarea s-a concentrat asupra a ceea ce se numește „timpul Planck”. Acesta este considerat cel mai mic interval de timp, aproximativ 10^-43 secunde.

Timpul Planck este definit ca intervalul de timp necesar pentru ca lumina să parcurgă lungimea Planck (aproximativ 1,6×10^-35 m). Timpul Planck şi lungimea Planck se referă la o scară a spațiului-timp la care noţiunea de realitate îşi pierde înţelesul.

În noul studiu intitulat „Time crystals from minimum time uncertainty”, cercetatorii sugerează că cel mai mic interval de timp poate fi cu câteva ordine de mărime mai mare decât timpul Planck. Dacă acest lucru se confirmă, atunci ecuațiile de bază ale mecanicii cuantice ar trebui modificate pentru a ţine cont de această nouă constatare, ceea ce ar conduce la o schimbare a modului în care sunt descrise sistemele cuantice și fenomenele asociate acestora.

Așa cum afirmă autorii studiului, „… energia necesară pentru a sonda spațiul-timp la o scară dimensională mai mică ca lungimea Planck depășește energia necesară pentru a genera o gaură neagră în acea regiune a spațiului-timp”. Practic, această constatare exclude posibilitatea ca în viitorul apropiat să se efectueze un test experimental pentru verificarea celei mai mici unităţi de spaţiu.

Cu toate acestea, verificarea faptului că cel mai mic interval de timp ar putea fi ceva mai mare decât timpul Planck ar putea fi posibilă.

Cercetătorii propun un test experimental care implică emisiile spontane ale unui atom de hidrogen. Pe baza ecuațiilor modificate ale mecanicii cuantice se prevede o rată diferită de emisie în comparaţie cu ecuaţiile nemodificate. S-ar putea ca aceleași efecte să fie observate şi în ceea ce priveşte ratele de dezintegrare ale nucleelor ​​atomice instabile.

Scurgerea timpului

În cazul în care ecuațiile mecanicii cuantice trebuie să fie modificate în conformitate cu noua cercetare, atunci timpul va fi definit într-un mod foarte curios.

Structura timpului ar fi, în esență, asemănătoare cu cea a unui „cristal”. Aceasta ar fi formată din „particule” discrete sau segmente care se repetă periodic.

„Universul fizic ar fi de fapt ca un film format din imagini în mişcare, în care o serie de imagini statice sunt afișate pe un ecran şi creează iluzia de imagini în mișcare”, a declarat Mir Faizal de la University of Waterloo şi University of Lethbridge din Canada, autorul principal al lucrării.

Dacă este adevărat, atunci percepția noastră asupra timpului este o simplă iluzie.

Surse: Futurism, Phys.org