S-ar părea că oamenii înțelepți şi puternici trec prin mai puţine momente grele în viaţă şi că ei pot să le înfrunte mai uşor. În schimb, cei care au dus o viață ferită de griji şi probleme par să clacheze mult mai ușor atunci când trebuie să facă față greutăților vieții.

Este oare adevărat că suferinţele şi traumele, de o anumită intensitate, ne pot face mai puternici?

Ce nu ne omoară ne face mai puternici

Credit: Jacob Lund/Shutterstock

Evenimentele traumatice grave, precum ar fi accidentele sau atacurile teroriste, pot provoca frică și nelinişte deoarece ele reprezintă o amenințare la adresa vieții sau a integrităţii corporale. Reacţiile datorate fricii sunt adeseori extreme, mai ales atunci când traumele se produc aleator. În faţa unor acţiuni extreme lipsite de sens, cum ar fi atacurile teroriste, oamenii au dificultăţi să înţeleagă ce se întâmplă în jurul lor şi, în consecinţă, apare teama.

Emoțiile de acest fel ne afectează sentimentul de siguranţă personală și încrederea pe care o avem în oameni. Dar, în mod miraculos, se pare că tot acestea îi ajută pe unii oameni să devină mai puternici. Într-adevăr, de mult timp psihologii au încercat să afle de ce unele persoane par să depășească evenimentele traumatice și să-şi continue dezvoltarea personală, în timp ce altele par în imposibilitatea de a se recupera, continuând să sufere de tulburări de stres posttraumatic sau de alte probleme de sănătate mintală.

Rezilienţa psihologică

Cercetările privind victimele unor traume grave au constatat că aproximativ 75% dintre acestea nu par să fie afectate, în mod semnificativ, după incidente, în ciuda faptului că au fost traumatizate în momentul producerii lor.

În consecinţă, ce-i face pe aceşti oameni să aibă această putere de recuperare?

Aici este vorba despre o calitate personală pe care psihologii o numesc reziliență psihologică, adică capacitatea proprie a unei persoane de a rezista, de a se adapta şi a trece peste greutățile vieţii. Aceasta reprezintă şi abilitatea de a face faţă stresului sau puterea de a reveni în urma unor dezamăgiri sau greșeli personale.

Oamenii care au un nivel de rezilienţă psihologică ridicat sunt capabili să rezolve problemele cu care se confruntă și răspund provocărilor vieții cu încredere, demonstrând abilități impresionante de autoreînnoire atunci când este necesar.

Indiferent că este vorba despre o boală cronică, de un abuz fizic sau emoțional sau de frica și amenințarea violenței, indivizii având o rezilienţă psihologică ridicată reuşesc să treacă mai uşor peste acestea cu optimism și speranță. De asemenea, aceste persoane tind să aibă mai puține probleme psihologice și de sănătate şi ele au, de obicei, abilitatea de a face față propriilor temeri.

Supraviețuitori ai lagărului de concentrare de la EbenseeSupraviețuitori ai lagărului de concentrare de la Ebensee. Credit: wikimedia

Atunci când s-au studiat trăsăturile de personalitate ale supraviețuitorilor Holocaustului, cei care au suferit enorm și a căror familii și prieteni au murit în lagărele de concentrare, s-a constatat că aceştia au reuşit să treacă peste traume păstrându-şi optimismul, încercând să-şi rezolve problemele și acceptându-şi situația de moment. Acești oameni au relatat că au avut întotdeauna speranța că vor rezista cumva și că povestea vieții lor va fi cunoscută într-o bună zi de întreaga lume.

Cu toate acestea, rezilienţa psihologică nu trebuie să provină în urma unor traume emoționale sau fizice extreme. Mai mult de două treimi din populația lumii se confruntă cu evenimente traumatice în timpul vieții lor. Experiențele de viață, precum ar fi sărăcia, problemele familiale şi agresiunile de tot felul, pot avea, de asemenea, un impact de durată asupra personalităţii noastre.

Deocamdată nu se ştie cu siguranţă în ce măsură suntem născuți cu această capacitate de rezilienţă psihologică în faţa provocărilor de zi cu zi și în ce măsură este vorba despre ceva ce învățăm. Cu siguranță, această abilitate poate fi însă îmbunătățită.

Emoțiile pozitive ajută la dezvoltarea unui comportament eficient în faţa stresului şi traumelor. Cu toate acestea, creşterea rezilienţei psihologice trebuie să se producă înainte de apariţia unei situații de stres, la fel cum trebuie să avem o imunitate ridicată în faţa infecțiilor sau a bolilor.

Greutăţile vieţii ne-au oferit oportunitatea să devenim mai puternici în faţa următoarelor încercări ale vieţii. Atunci când trecem prin momente mai grele ajungem să ne cunoaștem mai bine și să învăţăm cum putem să depăşim mai uşor problemele cu care ne confruntăm. De asemenea, acest lucru ne sporește încrederea în forțele proprii.

Rezultă de aici că persoanele cu o „viață ușoară”, care nu au avut ocazia să se confrunte cu probleme dificile de viaţă, au o rezilienţă psihologică mai mică? Posibil, dar cu toate acestea nu există nicio cercetare în acest sens, probabil şi pentru că nu este tocmai simplu de definit ce este o viaţă „ușoară”.

Psihologii au tendinţa de a studia oamenii care sunt traumatizaţi de ceva anume, deoarece aceştia sunt cei care au cel mai mult nevoie de ajutorul lor. Există oameni care nu au suferit multe traume în viaţă, dar care sunt totuși capabili să salveze alţi 20 de oameni de la înec, în loc să se salveze doar pe ei dintr-o situaţie critică. Aceasta este o dovadă a capacităţii personale de rezilienţă psihologică.

În cele din urmă, rezilienţa psihologică este dată de personalitatea și experiența noastră. Cu toţii avem capacitatea de a trece peste greutăţile vieţii, chiar dacă facem acest lucru sau nu. Înţelegerea propriei individualităţi reprezintă un prim pas în direcţia îmbunătățirii rezilienței noastre psihologice.

Să sperăm că prin cunoaşterea faptului că rezilienţa psihologică poate fi îmbunătăţită, vom reuşi să luăm cele mai bune decizii în acest sens.

Traducere şi adaptare după Is it true that what doesn’t kill us makes us stronger?