Ştim de ceva timp că ochii noştri se mişcă în timpul fazei de somn REM, în care de obicei apar visele, ca atunci când suntem treji și privim ceva.
O nouă cercetare, publicată în revista Nature Communications, arată că activitatea creierului în timpul fazei de somn RMN (rapid eye movement) este similară celei din momentul în care suntem treji şi privim în jurul nostru, ceea ce sugerează că într-un fel creierul „vede” visele.
Deşi cercetătorii au bănuit acest lucru, este pentru prima dată când ei au reuşit să înregistreze activitatea creierului din interiorul creierului.
Visele și rolul lor au reprezentat unele dintre misterele de durată ale somnului. Primii teoreticieni ai viselor, cum ar fi Sigmund Freud, au susținut că acestea au rolul de a menţine starea de somn prin exprimarea unor dorințe neîmplinite în starea de inconștiență.
Mai recent, cercetătorii au investigat somnul și visele prin măsurarea semnalelor fiziologice ce caracterizează această stare de conștiență.
În urmă cu mai bine de 60 de ani, cercetătorul american Eugene Aserinsky a descoperit, aproape accidental, mișcările rapide ale ochilor din timpul somnului în timp ce studia somnul fiului său în vârstă de opt ani. Acesta a anunţat în lucrarea sa, publicată în anul 1953, prezenţa unor mişcări „rapide, sacadate și binocular simetrice” ale ochilor în timpul perioadelor de somn.
Aceste mișcări oculare au fost, de asemenea, asociate cu o activitate crescută a creierului, ceea ce contrazicea ideea că somnul este un fenomen complet pasiv. În timpul somnului REM creierul este activ şi activitatea sa este similară celei din starea de veghe sau de somn uşor. În schimb, activitatea musculară este suprimată pe perioada somnului.
Într-un studiu din anul 1957, cercetătorii americani William Dement şi Nathaniel Kleitman au examinat relația dintre mișcările ochilor și conținutul visului. Pentru aceasta, participanţii la studiul lor au fost treziţi în timpul somnului REM şi li s-a cerut să-şi descrie visul. Ulterior, cercetătorii au studiat cum se corelează descrierea visului cu mișcarea observată a ochilor la momentul respectiv (mişcare verticală, orizontală sau o combinație a celor două).
Participanţii care au fost treziţi după o serie de mișcări verticale ale ochilor în timpul somnului au declarat că au visat că „urcau pe o scară” sau că „priveau în sus la nişte alpiniști”, în timp ce un singur participant, la care mișcările oculare au fost orizontale, a declarat că a visat „doi oameni aruncând cu roșii unul în altul”. În schimb, cei care au avut mișcări combinate ale ochilor au visat că priveau alţi oameni aflaţi aproape de ei.
În viața de zi cu zi, atunci când privim diferite lucruri, ochii şi creierul se comportă într-un mod specific pentru a colecta și procesa informațiile din câmpul nostru vizual și pentru a le conferi acestora un sens. Cu toate acestea, mișcarea ochilor în timpul somnului și viselor este relativ neînţeleasă. Noul studiu publicat în Nature Communication oferă însă unele perspective privind înţelegerea lor.
De obicei, activitatea creierului este măsurată, în mod neinvaziv, de la nivelul scalpului. De data aceasta cercetătorii de la Tel Aviv University au înregistrat activitatea creierului din interiorul acestuia, la pacienți cu epilepsie.
Unor pacienţi a căror epilepsie nu poate fi tratată cu medicamente li s-au montat, în mod chirurgical, electrozi în creier pentru a înregistra activitatea epileptică și pentru evaluarea tratamentului chirurgical. Acești electrozi au fost implantați în lobul temporal medial, o regiune a creierului care este asociată cu conștientizarea vizuală.
Cercetătorii au comparat activitatea creierului acestor pacienţi în trei situaţii diferite: în timpul somnului RMN, în stare de veghe, pe întuneric, cu mişcarea ochilor (fără procesare vizuală) și într-o stare de veghe în care privirea este fixată asupra unui obiect (procesare vizuală, dar fără mișcarea ochilor). Ei au vrut să testeze dacă activitatea creierului în timpul somnului este influenţată mai mult de mişcarea fizică a ochilor sau de prelucrarea unor informații vizuale.
Rezultatele au arătat că activitatea creierului a fost mai mult influenţată de procesarea vizuală din timpul stării de veghe (fără mișcarea ochilor) decât de mișcarea fizică a ochilor, în întuneric, atunci când nu s-au prelucrat informaţii vizuale.
Aceste rezultate sugerează că mișcările oculare rapide care au loc în timpul somnului se datorează în special prelucrării informaţilor vizuale de către creier. Noi știm că somnul este necesar pentru odihnă și refacere, dar este posibil ca acesta să aibă şi alte funcții importante.
De ce visăm? Sunt visele rezultatul activităţii creierului care prelucrează în timpul somnului informaţii care au fost evitate, în mod conștient sau inconștient, în timpul stării de veghe?
Mişcările oculare din timpul somnului sunt doar o consecinţă a procesării informaţiilor vizuale care apar în imaginile pe care le visăm?
Există o explicaţie psihologică pentru faptul că aceste imagini sunt prelucrate în timpul somnului?
Iată o serie de întrebări la care cercetătorii încearcă să găsească un răspuns în viitoarele lor cercetări asupra somnului și viselor.
Traducere şi adaptare după Unravelling the mysteries of sleep: how the brain ‘sees’ dreams
Comentariu Facebook