Mulţi cercetători implicaţi în proiecte avansate de inteligență artificială susţin că în prezent se lucrează la un computer conștient a cărui proiectare presupune că funcțiile creierului uman se bazează, în principal, pe codificarea și procesarea informațiilor multisenzoriale.

Se susține că după ce funcțiile creierului vor fi înțelese corect, ele vor putea fi programate într-un computer. Astfel, Microsoft a anunțat recent că va învesti 1 miliard de dolari SUA într-un proiect destinat acestui scop.

Până în prezent încercările de a construi supercomputere bazate pe funcţionarea creierului uman nu au fost încununate de succes. Un proiect european care a început în anul 2013 şi în care s-au investit mai multe miliarde de dolari este considerat în prezent un proiect eșuat.

Un alt proiect similar, dar mai puțin ambițios, din SUA, are drept scop dezvoltarea de noi instrumente software pentru ca oamenii de știință să studieze datele despre creier.

Unii cercetători continuă să insiste că simularea funcţionării creierului uman cu ajutorul calculatoarelor este calea de urmat. Alți cercetători consideră însă că aceste eforturi sunt sortite eșecului, deoarece conștiința nu poate rezulta în urma unui calcul efectuat de un computer.

Creierul uman nu funcționează precum un computer

Creierul uman. Credit: Yurchanka Siarhei/Shutterstock.com

Argumentul de bază în acest sens este acela că creierul uman integrează mai multe funcţii, inclusiv vederea și mirosul, care, pur și simplu, nu pot fi tratate similar modului cum calculatoarele actuale procesează și stochează datele.

Creierul uman nu funcționează precum un computer

Organismele vii păstrează amintirea experiențelor în creier prin adaptarea conexiunilor neuronale într-un proces activ ce stabileşte o legătură cu mediul înconjurător. În schimb, un computer înregistrează date în blocuri de memorie pe termen scurt și lung.

Această diferență înseamnă că informațiile sunt prelucrate în creier într-un mod diferit față de un computer.

Mintea explorează activ mediul înconjurător pentru a găsi elemente care să ghideze performanța unei acțiuni sau a alteia. Percepția nu are o legătură directă cu datele senzoriale.

De exemplu, o persoană poate identifica o masă privind-o din direcții diferite, fără să fie nevoită să interpreteze, în mod conștient, informaţiile despre aceasta și apoi să verifice în memorie dacă imaginea acesteia poate fi creată din vederi alternative ale unui alt obiect identificat cu ceva timp în urmă.

O masă privită din direcții diferite

Puteţi identifica imediat o masă în imaginile de mai sus? Unui computer nu i-ar fi la fel de uşor. Credit: pashminu/Pixabay; FDR Presidential Library/Flickr; David Mellis/Flickr, CC BY

O altă perspectivă în acest sens este aceea că procesele de memorare sunt asociate cu mai multe zone ale creierului, unele dintre acestea fiind destul de mari.

Învățarea unor abilități și competențe implică o reorganizare și o schimbare la nivel fizic în creier, cum ar fi o modificare a tăriei sinapselor dintre neuroni. Aceste transformări nu pot fi reproduse complet într-un computer cu o arhitectură fixă.

Calcul și conștientizare

O persoană conștientă ştie ce gândește și are capacitatea să nu se mai gândească, la un moment dat, la un anumit lucru pentru a se concentra asupra altuia. Acest lucru este imposibil pentru un computer.

În urmă cu mai bine de 80 de ani, informaticianul britanic Alan Turing a arătat că nu există nicio modalitate de a demonstra vreodată că vreun program de calculator se poate opri de la sine. Această abilitate este însă fundamentală în definirea stării de conştiență.

Chiar înainte de lucrările lui Turing, fizicianul german Werner Heisenberg a arătat că există o diferență distinctă între natura evenimentului fizic și cunoașterea conștientă a acestuia de către un observator.

Werner Heisenberg

Werner Heisenberg. Credit:  Bundesarchiv, Bild 183-R57262/Wikimedia Commons, CC BY-SA

Acest lucru a fost interpretat de fizicianul austriac Erwin Schrödinger în sensul că conștiința nu poate proveni dintr-un proces fizic, precum cel de calcul efectuat de un computer, care reduce toate operațiile la argumente logice de bază.

Toate aceste idei sunt confirmate de rezultatele cercetărilor medicale care confirmă că nu există structuri unice în creier responsabile exclusiv de conștiință.

Imagistica prin rezonanţă magnetică a arătat că diferite sarcini cognitive sunt efectuate în diferite zone ale creierului.

Această constatare l-a determinat pe neurologul Semir Zeki să concluzioneze că „conștiința nu este unitară și există mai multe conștiințe care sunt distribuite în timp și în spațiu”.

Din această perspectivă, un computer nu va putea niciodată să reproducă modul de funcţionare şi capacitatea cerebrală nelimitată a creierului pentru a deveni cu adevărat conştient.

Traducere şi adaptare după Why a computer will never be truly conscious