De ce oamenii îşi mişcă ochii atunci când vor să-şi amintească ceva?

Atunci când trebuie să ne reamintim nişte informaţii pentru a răspunde la o întrebare, de obicei avem tendinţa să privim în sus şi în lateral. De ce facem acest lucru?

Deși nu există niciun răspuns definitiv la această întrebare, există două teorii principale care încearcă să explice de ce ne mişcăm ochii atunci când încercăm să ne amintim ceva.

Încă din anii 1970, neuropsihologii din domeniul programării neurolingvistice NLP (Neuro-linguistic programming) s-au confruntat cu acest fapt binecunoscut, dar greşit înţeles, prin care oamenii privesc în lateral și, uneori, în sus sau în jos atunci când încearcă să-și amintească ceva pentru a răspunde la o întrebare dificilă ( în limba engleză LEM-lateral eye movements).

Știind că cele două emisfere ale creierului sunt activate de diferite tipuri de procese cognitive, oamenii de ştiinţă, conduşi de Paul Bakan, au studiat cum au reacţionat participanţii la un test în timp ce încercau să răspundă la anumite întrebări care solicitau memoria vizuală, kinestezică, emoțională și auditivă.

După ani de studiu, timp în care au fost observaţi oameni din toată lumea, s-au evidenţiat câteva modele LEM, deși modelul pentru persoanele stângace este în oglindă faţă de cel al persoanelor dreptace.

În orice caz, pentru persoanele dreptace s-a obţinut următorul model LEM:

Privirea în dreapta: vizual imaginat (sus), auditiv imaginat și cuvinte (lateral), emoţii și senzaţii (jos)

Privirea în stânga: vizual amintit (sus), auditiv amintit, cuvinte (lateral), dialog interior (jos)

Privirea drept înainte: accesarea rapidă a unor informații senzoriale (privirea nefocalizată sau ochii dilataţi)

Nu toată lumea este de acord cu teoria LEM. Pentru a o testa, în anul 2012 mai mulţi psihologi au studiat mişcările ochilor și tergiversările în cazul unor mincinoși pentru a vedea dacă aceştia prezintă un model tipic LEM pentru imaginile şi cuvintele imaginare (privirea în dreapta sus sau în lateral dreapta). De asemenea, s-au studiat mişcările ochilor și în cazul celor ce spun adevărul pentru a vedea dacă la aceştia se respectă modelul tipic LEM pentru imaginile şi cuvintele pe care şi le amintesc.

Cercetătorii au efectuat trei experimente. În primul experiment ei au observat, pur și simplu, oamenii în timp ce vorbeau (indiferent dacă spuneau sau nu adevărul), dar nu au reuşit să distingă un model special LEM.

În cel de-al doilea experiment, jumătate dintre participanții la studiu au fost informaţi despre modelul LEM, iar cercetătorii au efectuat un test de detectare a minciunilor. Din nou, nu au existat diferențe vizibile între modelele corespunzătoare celor care spuneau sau nu adevărul.

În cel de-al treilea experiment, cercetătorii au analizat mişcările ochilor celor care au luat cuvântul în cadrul unor conferințe de presă din SUA, Marea Britanie, Canada și Australia în care aceştia anunţau dispariţia unui membru de familie. Jumătate dintre cei 52 de vorbitori au fost implicați în dispariția acelor oameni și au minţit în legătură cu aceasta la conferința de presă, în timp ce cealaltă jumătate nu a avut nicio implicare în dispariţia acelor oameni. Nu s-a observat niciun model LEM perceptibil în cazul celor care au minţit şi nu a existat nicio diferenţă în ceea ce priveşte mişcările ochilor in cazul celor două grupuri de vorbitori.

Acest studiu pune cu siguranţă sub semnul întrebării validitatea teoriei Bakan conform căreia tipul de proces cognitiv dictează modul de mișcare a ochilor.

 O problemă de concentrare

A doua teorie susţine că oamenii privesc în depărtare atunci când încearcă să-și amintească anumite informaţii, sau pentru a răspunde la o întrebare, tocmai pentru a se concentra mai bine asupra problemei şi a nu fi distraşi din punct de vedere vizual. Este similar cazului în care oamenii opresc muzica în maşina lor atunci când simt că trebuie să se concentreze în mod special la condus.

Indiferent dacă teoria Bakan este corectă sau nu, se consideră în general că unele întrebări îi determină pe oameni să privească în depărtare și cu cât este mai dificilă întrebarea cu atât mai probabil vom putea identifica un model LEM.

Mulți consideră că acest lucru se datorează faptului că oamenilor le este, pur și simplu, mai greu să efectueze mai multe lucruri în acelaşi timp. Privind în depărtare, nu contează dacă în stânga sau în dreapta, oamenii se feresc de distragerea atenţiei, indiferent că este vorba de faţa unei persoane sau de o imagine de pe un ecran. În acest fel îşi pot concentra mai bine atenția asupra a ceea ce-i preocupă în acel moment.

Această ultimă teorie este susținută și de unele cercetări recente care au evidenţiat faptul că oamenii au nevoie de un timp mai lung pentru a răspunde la o întrebare dacă sunt împiedecaţi să privească în depărtare.

Traducere după Why Do People Move Their Eyes When Trying to Remember Something?