De ce muzeele nu profită de pe urma NFT-urilor? Iată 4 motive.

În data de 11 martie 2021, un NFT (non-fungible token) creat de artistul digital Beeple a fost vândut cu uimitorul preț de 69 de milioane de dolari producând un cutremur în lumea artei. Au urmat mai multe vânzări de milioane de dolari ale acestor active digitale existente pe blockchain și disponibile online.

În același timp, muzeele de artă s-au confruntat cu lipsuri financiare substanțiale accelerate de o scădere a vizitatorilor și donațiilor, toate acestea cauzate de pandemia de COVID-19. Mulți s-au gândit la măsuri drastice, precum vânzarea unor piese de artă pentru a putea acoperi găurile din bugete.

Pot NFT-urile să genereze profitul de care atât de multe muzee au nevoie?

Unele dintre aceste muzee emit propriile lor token-uri, printre care amintim British Museum și Academy Museum of Motion Pictures. Institutul de Artă Contemporană din Miami a acceptat un NFT de la un donator. Există chiar și un astfel de token pentru întregul muzeu, intitulat Museum of Digital Life.

Cu toate acestea, la nici șase luni de la această revoluție din lumea artei, muzeele sunt implicate destul de puțin în lumea acestor NFT-uri.

Credit: Timothy A. Clary/AFP via Getty Images

Specialiștii din domeniul piețelor financiare, al organizațiilor non-profit, NFT-urilor și activele cripto asociate blockchain, au identificat 4 motive principale pentru care muzeele nu au profitat de piața NFT-urilor.

1. NFT-urile sunt complicate

Administratorii muzeelor au expertiză atunci când vine vorba de artă sau educație. NFT-urile însă vin dintr-o cu totul altă lume, care este independentă de artă și care are mai multe în comun cu piața cripto decât cu operele tradiționale de artă, cum ar fi picturile sau sculpturile.

Ceea ce individualizează NFT-urile de criptomonede, cum ar fi Bitcoin-ul sau Ethereum-ul, care sunt create pentru a fi interschimbabile, este dat de faptul că fiecare NFT reprezintă un activ unic. Stabilirea modului de apreciere a acestuia este destul de dificilă, iar capacitatea de a monetiza un astfel de token nu este la îndemână pentru personalul unui muzeu.

Mai mult, NFT-urile sunt cel mai adesea cumpărate și vândute folosindu-se criptomonede, astfel că nu multe organizații, printre care și muzeele, fac tranzacții în astfel de monede.

Dincolo de lipsa expertizei financiare și a unei culturi care caută să minimizeze riscurile, există o serie de complicaţii legislative și de asigurare. Astfel se poate înțelege de ce muzeele nu s-au grăbit să intre pe piaţa NFT-urilor.

2. Lipsa potențialului unor avantaje financiare

Legătura dintre proprietatea unei piese de artă și NFT-ul asociat poate să fie confuză. Deși nu pare, NFT-ul este distinct de opera de artă în sine. Proprietarii operei de artă dețin proprietatea asupra acesteia chiar și după ce NFT-ul, care a derivat din aceasta, este monetizat şi vândut.

Această separare înseamnă că deținătorul operei de artă nu are nicio putere în a influența o valoare uriașă pentru NFT-ul asociat. Așa cum valoarea unei picturi are prea puțin de-a face cu pictura în sine, așa și valoarea financiară a unui NFT este subiectivă. Depinde de cât este celălalt dispus să plătească.

Creatorii artei de bază, precum muzicienii sau artiștii care dețin controlul asupra muncii lor, pot – și o fac – să monetizeze NFT-urile asociate cu aceasta. Odată ce arta intră în proprietatea colecției unui muzeu, valoarea NFT-ului este mai puțin evidentă.

Asemenea unei cărți semnate de un autor, care poate să fie mai valoroasă comparativ cu una care nu are semnătură, un NFT creat de un autor consacrat poate atrage atenția colecționarilor.

Pe de altă parte, o carte semnată de un editor sau un NFT emis de un muzeu nu pot prezenta un interes atât de mare. În schimb, un NFT creat de un artist și care este deținut de un muzeu, poate stârni atenția colecționarilor.

Altfel spus, chiar dacă un muzeu se află în posesia unor opere valoroase, nu este neapărat necesar ca emiterea de NFT-uri să genereze profit.

3. Piața NFT-urilor apreciază artiștii, nu instituțiile

Unul dintre motivele importante pentru care piața NFT-urilor, asociată operelor de artă, a prosperat este faptul că cumpărătorii înţeleg cumpărarea și deținerea de NFT-uri ca pe o modalitate de a interacționa și de a susține financiar artistul.

Mai general, tendința este una a descentralizării, iar cumpărătorii de NFT-uri nu sunt încântați de introducerea unor intermediari în acest proces.

Un exemplu de afinitate construită în scopul sprijinirii unui artist este prevalența contractelor smart, cele care asigură redevențe pentru autori şi care vor fi emise ori de câte ori un NFT asociat lucrărilor acestora va fi vândut.

Monetizarea care este percepută de muzee ca principal atuu în piața NFT-urilor poate să nu fie atât de simplă pe cât pare inițial.

În primul rând, muzeele trebuie să decidă dacă monetizarea colecțiilor existente ar îngreuna cumva accesul publicului la aceste colecții, ceea ce ar încălca misiunile și regulamentele existente.

În al doilea rând, trebuie să existe protocoale care să asigure că încasările din vânzările asociate unei colecții sunt corect reinvestite. Există și riscul ca acest proces să conducă la tratarea pieselor dintr-o colecție ca pe niște instrumente financiare, în cazul în care veniturile sunt generate de pe urma acestora, mai degrabă decât să servească doar ca obiecte de artă expuse publicului.

Mergând mai departe, rămâne de văzut dacă NFT-urile vor deveni piatra de temelie a muzeelor sau vor crea noi oportunități pentru cele virtuale.

4. Caracterul volatil și nesigur al NFT-urilor

Chiar dacă prețurile uriașe pe care le pot atinge sunt tentante, există și nenumărate cazuri în care aceste NFT-uri au devenit lipsite de orice valoare. Dacă ţinem cont şi de criptomonede, atunci rezultă o volatilitate sporită.

Valoarea unor NFT-uri a înregistrat scăderi uriașe, inclusiv cele emise de Grimes, A$AŞ Rocky sau John Cena.

Să-ți pui speranța în NFT-uri pentru generarea de capital poate să fie riscant, astfel că muzeele pot decide că nu este potrivit pentru organizațiile caritabile pe care le dețin. Aceasta înseamnă că muzeele ar putea fi rapid forțate să renunţe la orice NFT pe care l-au creat sau primit.

De asemenea, există multă nesiguranță și privitor la beneficiile reale pe care un NFT valoros le-ar putea aduce pentru scopurile principale ale unui muzeu. Chiar și arta digitală, care poate să fie expusă publicului, este separată de NFT-urile care derivă din aceasta.

Băncile și alte instituții financiare tradiționale nu au privit cu ochi buni criptomonedele, dar, treptat, au făcut pași în direcția acelor piețe. S-ar putea ca ceva asemănător să se petreacă și în cazul instituțiilor tradiționale din lumea artei, pe măsură ce piața NFT-urilor se maturizează.

Traducere de Vlad Constantin VOINEA după 4 reasons why museums aren’t cashing în on NFTs yet