De ce copiii urăsc să doarmă, în timp ce adulților le place de obicei?
Vacanţa şcolară a început, iar părinții care se străduiesc să-şi trimită copiii la culcare se gândesc, fără îndoială, ce ar mai putea face ca aceştia să doarmă mai mult!
Se pare că copiii fac tot posibilul pentru a evita somnul, în timp ce mulți adulți nu ştiu ce să facă pentru a dormi mai mult. S-ar părea că rezistența copiilor la somn și dorința adulților de a dormi mai mult au cauze diferite, dar este probabil să existe probleme similare în ambele cazuri.
Factori precum somnul insuficient, problemele de somn comportamentale și tulburările de somn pot explica atitudinea diferită față de somn și cum evoluează aceasta în diferitele etape ale vieții noastre.
Credit: Shutterstock
Cât ar trebui să dormim?
Cercetările au arătat că somnul este esențial pentru dezvoltarea unui copil, dar durata necesară variază în funcție de vârstă. Copiii cu vârsta cuprinsă între 3-5 ani ar trebui să doarmă zilnic între 10 și 13 ore, în timp ce cei cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani ar trebui să doarmă între 9 până la 11 ore. Adulții cu vârsta peste 18 ani ar trebui să doarmă între 7 și 9 ore.
Somnul insuficient la copii nu este întotdeauna ușor de identificat. Este posibil ca aceştia să nu poată comunica când sunt adormiţi sau chiar nu pot recunoaște privarea de somn în sine. Este puțin probabil ca copiii să știe cât de mult ar trebui să doarmă, așa că îi consideră pe părinți un ghid în acest sens.
Există semne revelatoare atunci când copiii suferă de un somn insuficient sau de un somn de slabă calitate, cum ar fi un comportament mai dificil, hiperactivitate, performanțe mai slabe la școală și o dezvoltare fizică mai lentă.
În schimb, adulții sunt, de obicei, conștienți de propria lor lipsă de somn și pot raporta o somnolență crescută, dificultăţi de a rămâne treji, lipsă de concentrare, memorie mai slabă și timpi de reacție mai mari.
Pierderile de somn acumulate de-a lungul mai multor ani pot duce chiar la o „datorie de somn” la adulți. Acest lucru crește somnolența și poate agrava efectul pierderii ulterioare a somnului. Aceste schimbări se pot întâmpla atât de treptat încât nu le observăm întotdeauna, dar probabil sunt motivul pentru care mulți adulți sunt disperați să doarmă mai mult.
Teama de a nu fi la curent cu noutățile
Un comportament nesănătos în jurul orei de culcare este cea mai frecventă problemă a somnului la copii. Refuzul de a intra sau de a rămâne în pat, de a nu căuta somnul, trezirea noaptea sau foarte devreme, toate acestea sunt exemple de probleme de comportament privind somnul la copii.
Astfel de comportamente pot începe, fără un declanșator, de la o vârstă fragedă sau pot urma evenimente semnificative din viață, cum ar fi schimbarea locuinţei, supărarea familiei sau începerea școlii. Copiii pot, de asemenea, să dezvolte probleme de somn comportamentale din cauza fricii de a pierde ceva daca se culcă sau ca urmare a faptului că nu înțeleg de ce adulții au voie să rămână treji.
„Teama de a nu fi la curent cu noutățile” este acel motiv pentru care mulți dintre noi suntem tentați să rămânem lipiți de ecranele dispozitivelor noastre electronice şi poate ajuta la explicarea motivului pentru care copiii protestează la culcare. Credit: Shutterstock
La adulți, problemele de somn comportamentale sunt adesea descrise printr-o calitate slabă a somnului. Este ca atunci când îți promiți că vei mai viziona încă un episod dintr-o emisiune sau vei parcurge feedul doar încă zece minute și apoi nu reușeşti să te opreşti.
Un program de somn neregulat și a nu acorda prioritate somnului sunt simptome ale problemelor de somn comportamentale la adulți. În timp ce copiii au, de obicei, pe cineva care să le spună când trebuie să se culce, adulții trebuie să își stabilească propriile rutine de somn.
Ora de culcare nu trebuie să fie un motiv de „război”
Stabilirea regulilor privind somnul poate ajuta atât copiii, cât și adulții să-și depășească problemele legate de somn.
Copiii și adulții ar trebui să meargă la culcare și să se trezească zilnic la aceeași oră. De asemenea, ar trebui să-şi dezvolte o rutină de pregătire pentru somn cu aproximativ 30 până la 60 de minute înainte de culcare, în fiecare noapte. Acest lucru este deosebit de important pentru copii. Poate include o baie caldă sau citirea unei cărți.
Trebuie evitate activitățile antrenante, cum ar fi vizionarea la TV, utilizarea rețelelor sociale, jocurile video sau activitățile fizice solicitante.
De asemenea, vă ajută să aveți un dormitor potrivit pentru somn: un mediu întunecat, liniștit și primitor, fără distrageri, cum ar fi computere, telefoane sau televizor. Luminile de noapte sunt utile copiilor cărora nu le place întunericul.
Și, în cele din urmă, în timpul zilei, atât copiii, cât și adulții ar trebui să-și limiteze consumul de cofeină, inclusiv din băuturi energizante, ceai și cafea. Exercițiul în aer liber este o opțiune excelentă, dacă este posibil. „Puiul de somn” este normal la copiii preșcolari, dar ar trebui să fie limitat la copiii mai mari și adulți.
Tulburări de somn mai grave
Este posibil ca unele probleme de somn să nu fie întotdeauna legate de comportament. Este posibil ca o tulburare de somn să cauzeze probleme legate de somn pentru un adult sau un copil.
Exemple de „parasomnii” sau comportamente anormale de somn, includ somnambulismul, vorbirea în somn, coșmarurile și teroarea nocturnă. Aceste comportamente sunt, în general, mai frecvente la copii decât la adulți, deși nu știm de ce. Majoritatea copiilor le depășesc pe măsură ce cresc.
Parasomniile pot fi cauzate de stres, evenimente traumatice de viață și pierderea somnului sau pot fi, de asemenea, ereditare. La adulți sunt mai des rezultatul stresului, traumei, bolilor de sănătate mintală sau ale tulburărilor neurodegenerative, cum ar fi boala Parkinson.
Din fericire, tratamentul în multe cazuri nu este, în general, necesar, cu excepția cazului în care aceste simptome sunt frecvente, stresante sau cu risc de rănire.
Apneea de somn este, de asemenea, frecventă. Deși se prezintă ușor diferit la copii și adulți, semnele includ sforăitul, dificultăţile de respirație în timpul somnului, pauzele de respirație și gâfâitul.
Apneea de somn poate duce la pierderea somnului ceea ce poate provoca rezistență la somn sau o dorință puternică a acestuia. Dacă bănuiți că aveţi o astfel de tulburare de somn, consultați medicul de familie.
În cazuri mai severe, persoanele cu apnee în somn se pot odihni mai ușor folosind un aparat CPAP. Acesta livrează aer sub presiune printr-un tub în timp ce persoana doarme. Credit: Shutterstock
Traducere după Why do kids hate going to sleep, while adults usually love it?