Cum să trăim în spațiu: ce am învățat în cei 20 de ani ai Stației Spațiale Internaționale

Pe 2 noiembrie 2020 s-au împlinit 20 de ani de când primii rezidenți au ajuns pe Stația Spațială Internațională (SSI). De atunci, habitatul orbital a fost ocupat în permanenţă.

Douăzeci de ani consecutivi de viață în spațiu au făcut din SSI „laboratorul” ideal pentru a înțelege viaţa în afara Pământului.

SSI este o colaborare între 25 de agenții și organizații spațiale din întreaga lume. SSI a găzduit 241 de echipaje și câțiva turiști din 19 țări. Aceştia reprezintă 43% din toți oamenii care au călătorit vreodată în spațiu.

Deoarece viitoarele misiuni pe Lună și Marte au fost deja planificate, este important să știm de ce au nevoie oamenii în habitate îndepărtate, periculoase și închise, acolo unde nu există o cale ușoară de întoarcere acasă.

O scurtă istorie a habitatelor orbitale

Prima stație spațială fictivă a fost „Luna de cărămidă” din 1869 a lui Edward Everett Hale. În interiorul acesteia erau 13 camere de locuit sferice.

Prima stație spațială fictivă din carămizi

„Luna de cărămidă”, prima staţie spaţială fictivă din cărămizi, deoarece acestea sunt rezistente la căldură. Credit: NASA

În 1929, Hermann Noordung a teoretizat o stație spațială în formă de roată care se roteşte pentru a crea gravitație „artificială”. Ideea unei staţii spaţiale, care se roteşte, în formă de roată a fost susținută şi de Wernher von Braun, specialist în rachete, în anii 1950 și a fost popularizată în filmul „2001: Odiseea spațială ” din 1968.

În loc de sfere sau roți, stațiile spațiale reale s-au dovedit a fi în formă de cilindru.

Prima stație spațială a fost Salyut 1, care a fost realizată de URSS în 1971, urmată de alte șase stații din programul Salyut în deceniul următor. SUA a lansat prima stație spațială, Skylab, în ​​1973. Toate acestea staţii erau în formă de tub.

În filmul lui Stanley Kubrick din 1968, „2001: Odiseea spațială”, o stație spațială asemănătoare unei roți rotative creează gravitație folosind forța centripetă.

Stația sovietică Mir, lansată în 1986, a fost prima construită modular, la aceasta putându-se adăuga ulterior alte module. Mir se afla încă pe orbită atunci când au fost lansate primele module ale Stației Spațiale Internaționale în 1998.

Mir a fost doborâtă în ​​2001 și s-a dezmembrat atunci când a căzut prin atmosferă. Ceea ce a ramas probabil că a ajuns pe fundul Oceanului Pacific.

SSI este în prezent formată din 16 module: patru rusești, nouă americane, două japoneze și unul european. Ea are mărimea unei case cu cinci dormitoare, cu un echipaj de 6 persoane care poate fi găzduit până la 6 luni.

Stația Spațială Internațională

Stația Spațială Internațională complet asamblată. Credit: Roscosomos/NASA

Adaptarea în spațiu

Călătoria lui Yuri Gagarin în jurul Pământului din anul 1961 a dovedit că oamenii pot supraviețui în spațiu.

Stațiile spațiale contemporane nu se învârt pentru a oferi gravitație. Dacă un obiect este lăsat liber, acesta va pluti. Activitățile de zi cu zi, precum băutul sau spălatul, necesită o planificare specială.

Puncte cu „gravitație” există în întreaga stație spațială sub formă de suporți de sprijin, curele, cleme pentru a asigura oamenii și obiectele.

În modulele rusești, suprafețele orientate spre Pământ („în jos”) sunt colorate în verde măslin, în timp ce pereții și suprafețele orientate spre exteriorul Pământului (”în sus”) sunt bej. Acest lucru ajută echipajul să se orienteze.

În filme, stațiile spațiale sunt adesea elegante și curate. Realitatea este însă foarte diferită.

SSI este zgomotoasă, dezordonată, miroase și este plină de fragmente de piele și firimituri. Este ca o casă teribilă din care nu puteți pleca, nu vă odihniţi bine şi trebuie să lucrați tot timpul.

Cu toate acestea, există unele avantaje. Modulul Cupola oferă, probabil, cea mai spectaculoasă imagine: o panoramă de 180 de grade a Pământului care trece pe dedesubt.

Privind spre Pământ din Stația Spațială Internațională

Astronautul Rick Mastracchio privind spre Pământ din Cupola Staţiei Spaţiale Internaţionale în 2016. Credit: NASA

„O microsocietate într-o minilume”

Echipajul staţiei spaţiale folosește tot felul de obiecte pentru a-și exprima identitatea în această minilume, așa cum au fost numite habitatele spațiale într-un raport din 1972. Spațiul neutilizat devine ca ușa frigiderului din casa voastră, acoperită cu obiecte cu semnificație personală și de grup.

În modulul Zvezda, icoanele ortodoxe și imaginile unor eroi spațiali precum Konstantin Ciolkovski și Gagarin creează un sentiment de apartenență și conexiune cu Pământul.

Oleg Kononenko în modulul Zvezda

Oleg Kononenko în modulul Zvezda, în 2008, arătând icoane și imaginea unor eroi spațiali pe peretele din fundal. Credit: NASA

Mâncatul are un rol imens în legătura dintre membrii echipajului. Împărţirea mâncării, sărbătorirea zilelor de naștere, ajută la formarea unor relaţii de camaraderie între membrii echipajului care sunt de naţionalităţi diferire şi provin din medii culturale diferite.

Au fost şi probleme. În anul 2009, toaletele au devenit o sursă de conflicte internaționale, atunci când în urma unor decizii de la sol echipajului rus i s-a interzis utilizarea toaletelor și a echipamentelor pentru exerciții din SUA.

În această „microsocietate” tehnologia nu se referă doar la funcția ei. Aceasta are un rol în coeziunea socială.

Viitorul vieții în spațiu

Costurile de exploatare ale SSI sunt extrem de mari. Doar costurile NASA sunt de 3-4 miliarde de dolari SUA pe an și mulți susțin că nu se justifică. Fără mai multe investiții comerciale, SSI poate fi dezafectată în 2028 și trimisă pe fundul oceanului pentru a se alătura lui Mir.

Următoarea stație spațială va orbita, probabil Luna. În cadrul proiectului Lunar Gateway, planificat de un grup de agenții spațiale conduse de NASA, echipajele vor locui la bord până la o lună.

Modulele acestei stații spațiale, bazate pe soluţia constructivă a SSI, urmează să fie lansate pe orbita lunară în următorul deceniu.

Un design preliminar al habitatului pentru Lunar Gateway are patru cabine extensibile ale echipajului, pentru a oferi oamenilor ceva mai mult spațiu. În schimb, zonele de dormit, exerciţii fizice, latrine și mese sunt toate mai apropiate.

În cultura populară, SSI a devenit sania Moșului. În ultimii ani, părinții din întreaga lume și-au scos copiii în ajunul Crăciunului pentru a observa trecerea SSI deasupra capului.

SSI a modelat cultura spațială a secolelor 20 și 21 simbolizând cooperarea internațională după Războiul Rece şi mai are multe de spus despre cum să trăim în spațiu.

Traducere după How to live în space: what we’ve learned from 20 years of the International Space Station

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *