Nu putem vorbi despre un robot conștient, cu suflet, dacă nu stabilim ce înseamnă acest lucru.

The Terminator a fost realizat să ne sperie, iar WALL-E pentru a ne emoţiona până la lacrimi. Pe baza tehnologiei pe care o avem în prezent roboții nu pot face lucrurile terifiante sau sfâșietoare pe care le vedem în filme, dar dacă ar putea?

În centrul tuturor discuțiilor privind progresele din domeniul roboticii se află întrebarea: Ar putea roboţii să devină conştienţi?

Majoritatea oamenilor de știință din domeniul computerelor consideră că conștiința este o caracteristică care va apărea odată cu dezvoltarea tehnologiei informației. Unii cercetători cred că conștiința presupune acceptarea unor noi informații, stocarea și utilizarea unor informații mai vechi și transformarea cognitivă a acestora în percepții și acțiuni.

Pe de altă parte, există fizicieni și filosofi care cred că maşinile inteligente nu vor putea niciodată dobândi anumite trăsături umane, care nu rezultă în urma unor calcule. De exemplu, creativitatea și sentimentul de libertate pe care oamenii îl posedă nu par să provină din logică sau în urma unor calcule.

Android

Credit: Alex Knight/Victor Tangermann

Ar putea roboţii să-şi dezvolte, sau să fie programaţi să aibă, un suflet? Ar putea un algoritm să conțină ceva asemănător unui suflet?

Răspunsurile la toate aceste întrebări depind în întregime de modul cum definim aceste lucruri. De când inteligența artificială a devenit un subiect de cercetare printre oamenii de ştiinţă, nu au fost propuse definiții satisfăcătoare.

De exemplu, într-un articol publicat recent pe BBC s-a analizat posibilitatea ca odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale roboţii să aibă un suflet.

Autorii au definit ce înseamnă a avea un suflet nemuritor într-un mod care a condus conversația aproape imediat în afara domeniul teologiei. Acest lucru este evident, deoarece pare puțin probabil ca divinitatea să insufle viața în Cortana (asistentul virtual din sistemul de operare Windows).

Nu se răspunde însă la întrebarea centrală. Ar putea inteligența artificială să fie mai mult decât un instrument fără minte?

Alexa

Nașterea lui Alexa (The Birth of Alexa). Alexa este asistentul vocal dezvoltat de Amazon.

Credit: Victor Tangermann, Photoshop, 2018

În articolul publicat pe BBC se afirmă că un sistem dotat cu inteligenţă artificială, care acționează ca și cum ar avea un suflet, va fi perceput în mod diferit în funcţie de observator.

Pentru o parte dintre noi un algoritm suficient de avansat ar putea să prezinte un suflet. Acești oameni pot accepta această situație ca atare, deoarece vor interpreta inteligența, expresia emoțională, comportamentul și, eventual, credința într-un zeu ca fiind semnele unui lucru interior care ar putea fi definit ca un suflet.

În consecinţă, mașinile care posedă un anumit fel de inteligență artificială ar putea fi percepute, simultan, ca o entitate sau ca un instrument de cercetare, în funcție de observator.

O mare parte din dezbaterea asupra posibilităţii ca o mașină să devină conștientă se îndreaptă, inevitabil, asupra a ceea ce se poate proiecta pe baza unor algoritmi.

„Sunt mai puțin interesat de programarea computerelor decât de dezvoltarea unor mici proto-entități. În acest caz este vorba despre descoperirea unor tipare, de apariția unor comportamente unice, care m-au antrenat în știința calculatoarelor. Și pentru asta sunt încă aici”, a declarat Nancy Fulda, informatician în cadrul Brigham Young University, pentru Futurism.

Fulda a învățat algoritmii inteligenţei artificiale pentru a înțelege limbajul contextual și lucrează în prezent la construirea unei teorii a minții în robotică, bazată pe principiile din psihologia umană care ne permit să-i recunoaștem pe ceilalți ca ființe având propriile lor gânduri și intenții.

„În ceea ce privește posibilitatea ca un computer să adăpostească vreodată un suflet creat divin nu aș îndrăzni să speculez”, a adăugat Fulda.

Există două probleme principale care trebuie rezolvate. Prima problemă ţine de semantică: este foarte greu să definești ce înseamnă cu adevărat a fi conștient sau a avea suflet.

A doua problemă ţine de progresul tehnologic. Comparativ cu tehnologia care ar fi necesară pentru a crea senzația artificială, indiferent cum ar arăta sau cum am putea să o definim, tehnologia actuală se află la un stadiu incipient.

Biologul și inginerul Christof Koch împreună cu filosoful David Chalmers s-au alăturat dezbaterii cu privire la ce înseamnă a fi conștient și conversația dintre aceştia s-a axat pe unele experimente speculative despre gândire referitoare la maşini și la zombi (definiţi ca acţionând fără a avea o minte internă) care nu pot fi dovedite, în mod concludent, prin dovezi științifice.

Chalmers a susținut că o mașină, una mai avansată decât există în prezent, ar putea deveni conștientă, dar Koch nu a fost de acord cu această afirmaţie, pe baza stadiului actual al neuroștiinței și al tehnologiei inteligenţei artificiale.

Neuroștiința consideră conștiința o cunoaştere intuitivă ca urmare a activităţii creierul, care încorporează simțurile, modul cum percepem lumea și acțiunile noastre. Dar chiar și în cadrul acestei definiții neurologii încă încearcă să definească de ce suntem conștienți și cum poate fi definită conştiinţa în legătură cu activitatea neuronală.

Este această conștiință identică cu cea care ar putea fi asociată cu un suflet?

„Maşinile cu inteligenţă artificială confundă, în mod obișnuit, sufletul cu mintea sau, mai exact, cu capacitatea de a produce comportamente complicate.

Rolul pe care conceptul de suflet îl joacă în cultura noastră este interconectat cu ideea că sufletul cuiva este nobil sau depravat, adică vine cu o judecată de valoare.

În opinia mea, ceea ce este necesar nu este un progres în știință sau ingineria inteligenţei artificiale, ci mai degrabă o schimbare conceptuală generală. O schimbare în modul cum este folosit limbajul în relația dintre noi şi maşinile dotate cu inteligenţa artificială”, a declarat Ondřej Beran, filosof în cadrul University of Pardubice, pentru Futurism.

Beran a dat ca exemplu operele de artă generate de inteligența artificială. Adeseori aceste lucrări sunt prezentate pentru amuzament. Atunci când ne referim la creaţia unei inteligenţe artificiale de obicei nu ne gândim că un algoritm a generat un fel de imagine sau melodie care are sens nu doar pentru o anumită audiență, ci și pentru ea însăși

„Este foarte neclar ce ar însemna că ceva are semnificație pentru o inteligență artificială”, a adăugat Beran.

„Cred că sufletul nu este ceva de genul unei substanțe”, a declarat Vladimir Havlík, un filosof din cadrul Czech Academy of Sciences pentru Futurism.

Havlík a încercat să definească inteligența artificială dintr-o perspectivă evoluționistă.

„Putem spune că sufletul este ceva de genul unei identități coerente, care este constituită permanent în decursul timpului și care reprezintă un om”, a adăugat Havlík.

Havlík a sugerat că, mai degrabă decât să ne îngrijorăm de aspectul teologic al noţiunii de suflet, am putea defini sufletul ca un fel de caracter intern. În acest sens, Havlík nu vede niciun motiv pentru care o mașină sau un sistem dotat cu inteligență artificială nu ar putea dezvolta un caracter, depinde doar de algoritmul însuși.

În viziunea lui Havlík, caracterul rezultă din conștiință, astfel încât sistemele cu inteligenţă artificială care dezvoltă un astfel de caracter ar trebui să se bazeze pe o tehnologie suficient de avansată prin care pot să reflecteze asupra deciziilor într-un mod care compară rezultatele trecute cu așteptările viitoare.

Întrebarea dacă putem construi o mașină conștientă sau una care să aibă suflet contează numai pentru cei care consideră că astfel de distincții sunt importante. În esenţa sa, inteligența artificială este doar un instrument.

„Abordarea mea privind inteligența artificială este în esență pragmatică.

Pentru mine nu contează dacă un sistem având inteligență artificială are o inteligență reală, emoții reale sau empatie. Tot ceea ce contează este dacă se comportă într-o manieră benefică societății umane”, a declarat Peter Vamplew, cercetător în cadrul Federation University pentru Futurism.

Pentru Vamplew, întrebarea dacă o mașină poate avea un suflet sau nu are sens numai dacă ne referim la conceptul de suflet. El crede că, într-o bună zi, mașinile vor putea oferi răspunsuri emoționale convingătoare și să se comporte ca și cum ar fi umane, dar nu vede niciun motiv să introducă teologia în această dezbatere.

Vamplew nu este singurul cercetător al inteligenţei artificiale care crede că maşinile nu vor putea avea niciodată o conștiința reală.

„Sunt foarte critic față de ideea de conștiință artificială. Cred că este un nonsens.

Pe de altă parte, inteligența artificială este viitorul”, a declarat Bernardo Kastrup, un filosof și cercetător al inteligenţei artificiale, pentru Futurism.

Kastrup a scris recent un articol pentru Scientific American în care expune argumentul că conștiința este un aspect fundamental al universului și că oamenii folosesc fragmente disociate ale conștiinței pentru a deveni individualităţi distincte.

În opinia lui Kastrup, chiar şi o formă evoluată de inteligenţă artificială, aşa cum apare în ştiinţifico-fantastic, nu va putea avea niciodată gânduri interioare conștiente așa cum se întâmplă în cazul oamenilor.

„Sophia (un robot umanoid înzestrat cu inteligenţă artificială) este, din păcate, ridicolă în cel mai bun caz. Și, ceea ce este mai important, ne referim încă la ea ca atare”, a spus Beran, referindu-se la robotul parțial inteligent dezvoltat de Hanson Robotics.

Sophia

Sophia. Credit: Wikipedia

Mai mult, există o suspiciune tot mai mare că abordarea noastră în dezvoltarea inteligenței artificiale avansate ar putea să se lovească în curând de un zid.

Într-un articol publicat în The New York Times sunt citaţi mai mulți ingineri care au devenit tot mai sceptici că învățarea mașinilor, chiar și tehnologiile de învățare profundă, va continua să evolueze așa cum s-a întâmplat în ultimii ani.

Chiar dacă rezolvăm dezbaterea semantică cu privire la ce înseamnă ca un robot să devină conștient, să aibă un suflet, tehnologia inteligenţei artificiale s-ar putea să nu atingă niciodată acest nivel.

Totuşi, să nu uităm că atunci când inteligența artificială a apărut, nimeni nu ar fi putut prezice toate lucrurile pe care aceasta le poate face în prezent. Desigur, oamenii și-au imaginat diferiţi roboţi inteligenţi, dar nu au știut care sunt pașii care ne-ar putea duce la realizarea lor. Astăzi nu cunoaștem pașii care ne vor conduce la mașinile care sunt inteligente din punct de vedere emoțional, sensibile, grijulii și cu adevărat introspective.

Această sarcină nu este neapărat imposibilă, dar faptul că încă nu am stabilit locul unde plasăm linia de sosire, face ca această sarcină să fie şi mai dificilă.

Fulda sugerează că răspunsul la această problemă nu poate fi găsit doar prin intermediul unor algoritmi complexi, rezultaţi prin utilizarea unor algoritmi mai simpli, așa cum se procedează adeseori pentru rezolvarea unor probleme complexe din inteligența artificială

„Mai avem un drum lung de parcurs. Nu putem rezolva o singură problemă la un moment dat. Nu putem înţelege cogniţia fără a înţelege percepţia şi locomoţia. Nu putem modela cu exactitate vorbirea fără să știm cum să modelăm empatia și conștientizarea socială”, a declarat Fulda.

Dezvoltarea inteligenţei artificiale va continua, atâta timp cât vom căuta răspunsuri la astfel de probleme.

Chiar dacă pe măsură ce sunt concepuți noi algoritmi cu ajutorul cărora mașinile de mâine vor realiza lucruri pe care nu ni le-am imagina ieri, trebuie să stabilim scopul final al inteligenţei artificiale.

În momentul de față inteligența artificială face exact ceea ce îi spunem noi să facă. Dacă vom ajunge să creăm algoritmi prin care inteligenţa artificială ar putea să devină conştientă, trebuie să ne dăm seama cât mai curând care sunt consecinţele.

Într-un interviu acordat revistei Wired, în anul 2017, astrofizicianul Stephen Hawking a avertizat:

„Mă tem că inteligența artificială va înlocui complet oamenii”.

Probabil că cel mai bun lucru pe care îl putem face în prezent ar fi să interzicem folosirea inteligenţei artificiale pentru dezvoltarea armelor ofensive autonome, aşa-numiţii „roboţi ucigaşi”, şi să acordăm mai multă atenție problemei creşterii șomajului pe măsură ce roboții vor ocupa tot mai multe locuri de muncă.

Sursă: Futurism