Se ştie că oceanul planetar este adânc în cea mai mare parte a sa. Oficial se consideră că orice adâncime mai mare de 200 de metri caracterizează o „mare adâncă”. Adâncimea medie a întregului ocean planetar este de aproximativ 3,5 km, iar cel mai adânc punct al acestuia este Challenger Deep din Groapa Marianelor, aflată în Pacificul de Vest. Challenger Deep se află la o adâncime puţin mai mică de 11 km.

Crustaceu amfipodUn crustaceu amfipod aflat la o adâncime de 8.000 m. Credit: Alan Jamieson

Oamenii de știință au clasificat adâncurile oceanului planetar în felul următor: adâncimile de până la 0,2 km sunt cunoscute sub numele de „zona litorală”, adâncimile cuprinse între 0,2 km şi 3 km reprezintă „zona batială”, iar adâncimile cuprinse între 3 km şi 6 km reprezintă „zona abisală”. Orice adâncime mai mare reprezintă „zona hadală”.

Zona hadală este în mare parte formată din gropi oceanice, provocate de deplasarea plăcilor tectonice, care ajung până la o adâncime de 11.000 de metri în unele locuri. Dar chiar și aici există forme de viaţă care s-au adaptat unor condiţii extreme.

1. Împărăția lui Hades

Termenul „hadal” vine de la Hades, care se referă atât la regatul grec al Infernului, cât și la zeul Infernului, Hades (fratele lui Zeus și Poseidon). Termenul poate însemna și „locuința morților”. Interesant, Hades a interzis oricui intra în regatul său să mai plece de acolo, aceasta fiind o analogie destul de bună pentru fauna hadală, deoarece speciile care trăiesc în zona hadală a oceanului sunt adesea forţate să trăiască în acele locuri şi sunt rareori capabile să plece în altă parte.

Țipar de mareUn ţipar de mare aflat la o adâncime de 6.500 m. Credit: Alan Jamieson

2. La ce adâncime se află zonele hadale?

Adâncimile extreme din regiunile hadale au fost descoperite prin ecolocaţie. Această metodă a fost folosită pentru a sonda adâncimea foselor submarine, dar adâncimea exactă la care se află Challenger Deep este încă dificil de stabilit. Patru alte gropi submarine, aflate în Pacificul de Vest, au o adâncime mai mare de 10 km: Tonga, Kurile-Kamceatka, Filipine și Kermadec.

3. Cine a explorat zonele hadale?

Expediția HMS Challenger (1873-1876) a fost prima care a explorat adâncimile hadale, colectând sedimente de la o adâncime de aproximativ 8 km. În anul 1901, expediţia prinţesei Alice a colectat cu succes specimene de la o adâncime de peste 6 km. Cu toate acestea, abia în anul 1948 o expediție suedeză care a colectat o mare varietate de specii din Groapa Puerto Rico, de la o adâncime cuprinsă între 7 km şi 8 km, a dovedit în cele din urmă că viața există chiar şi la adâncimi mai mari de 6 km. În anul 1956, primele fotografii ale zonei hadale au fost realizate de nimeni altul decât de Jacques Cousteau în Groapa Romanche din Atlantic.

Explorând adâncimile oceanului.

4. Cât de mare este zona hadală?

Zona hadală cuprinde o serie de gropi discontinue și alte câteva regiuni adânci. În această zonă există 33 de gropi și 13 sinclinale (partea concavă a unei cute geologice). Adâncimea medie a acestor gropi este de 8,216 km. Suprafața totală a zonei hadale este puțin mai mică de 0,2% din suprafaţa totală a fundului oceanului, dar adâncimea zonei hadale reprezintă 45% din variaţia totala a adâncimii oceanului.

Un crevete în Groapa KermadecUn crevete aflat la o adâncime de 7.000 m în Groapa Kermadec. Credit: Alan Jamieson

Dintre cele 33 de gropi hadale, 26 (84%) se află în Oceanul Pacific, 3(8%) în Oceanul Atlantic, 2(4%) în Oceanul Indian și 2(4%) în Oceanul de Sud. Se crede că cele mai multe dintre gropile hadale s-au format în urmă cu 65,5 milioane de ani, în Cenozoic.

5. Secretul din spatele existenței noastre

Pământul pare să fie singura planetă stâncoasă care are zone de subducţie și o tectonică a plăcilor. Mercur şi Luna nu prezintă o dinamică a plăcilor tectonice. Pe Marte activitatea tectonică pare să fi încetat, iar Venus are o litosferă groasă. Pe Pământ, în zonele de subducţie se formează crusta continentală, care poate ieși în afara oceanului (continentele). S-a presupus că fără procesul de subducție, crusta ar fi rămas subacvatică și viaţa terestră, inclusiv oamenii, nu ar fi evoluat.

6. Care este temperatura şi presiunea apei din zonele hadale?

Temperatura apei la fundul oceanului variază între 1° C și 4° C. Cu toate acestea, presiunea hidrostatică crește liniar cu 1 atmosferă (atm) la fiecare zece metri adâncime. Prin urmare, presiunea în regiunile hadale variază de la 600 la 1.100 atmosfere.

Un pește din familia LiparidaeUn peşte din familia Liparidae care înoată la o adâncime de 7.400 m. Credit: Alan Jamieson

7. Cine trăieşte în zonele hadale?

Multe organisme marine trăiesc în zonele hadale și cele mai întâlnite sunt viermii inelaţi, bivalvele (o clasă de moluște marine), gasteropodele, amfipodele și reprezentanţi ai speciei „holothurians”. Toate aceste vieţuitoare pot fi găsite la mare adâncime în oceane și de multe ori în grupuri mari. Spre deosebire de ceea ce se relatează uneori în mass-media, zona hadală nu este un tărâm misterios populat de extratereștri sau de „monștrii adâncurilor”. În schimb, aceasta este o regiune mai puțin cunoscută unde trăiesc în special melci, viermi sau castraveți de mare. În regiunile mai puţin adânci ale gropilor hadale trăiesc pești mici de culoare roz și creveți roșii.

8. Există însă şi pericole…

În anii ’70, Groapa Puerto Rico a fost utilizată ca un loc de eliminare a deșeurilor farmaceutice. Cifrele sunt uimitoare: în doar cinci ani, mai mult de 387.000 de tone de materiale reziduale au fost aruncate în această groapă, ceea ce echivalează cu masa a 880 de avioane Boeing 747.

Mai mult, misiunea spaţială Apollo 13 către Lună, din anul 1970, a transportat un generator termoelectric pe bază de radioizotopi care ar fi trebuit să rămână pe Lună cu modulul lunar. Acest generator conținea 3,9 kg de plutoniu-238 şi în cele din urmă a fost aruncat deasupra Oceanului Pacific, ajungând în Groapa Tonga care are o adâncime cuprinsă între 6 km şi 9 km. Rămăşiţele generatorului vor rămâne radioactive timp de câteva mii de ani.

9. Cutremure puternice în zonele hadale

Cutremurul ce s-a produs în largul coastelor provinciei Tohoku (Japonia) în data de 11 martie 2011 a avut magnitudinea 9 şi a fost cauzat de ruptura unei falii dintr-o zonă de subducţie tectonică (Groapa Japoniei). Cutremurul și valul tsunami generat de acesta au provocat aproximativ 20.000 de morți și au afectat mai mult de 35 de orașe de coastă. Cutremurul a fost urmat de 666 de replici care au depășit magnitudinea 5. În urma acestuia axa de rotaţie a Pământului s-a deplasat între 10 cm și 25 cm, iar durata unei zile s-a scurtat cu 1,8 microsecunde.

10. Cât de adânc este, totuși, fundul oceanului?

Una dintre cele mai obişnuite analogii cu privire la adâncimea zonelor hadale este aceea că „Muntele Everest încape în Groapa Marianelor pe care nu o acoperă complet”. Acest lucru este adevărat, dar explorarea acestor adâncimi extreme este foarte problematică.

Dar ce înseamnă o distanță de 11 km? Lungimea Insulei Manhattan este de două ori mai mare decât adâncimea Gropii Marianelor, iar atletul britanic Mo Farah ar putea parcurge această distanță în 30 de minute, dacă considerăm viteza medie atinsă de acesta la probele din cadrul Jocurilor Olimpice din anul 2012.

Având în vedere cât de ușor putem afecta în prezent planeta pe distanţe mult mai mari, apropierea noastră de aceste locuri „extreme” face ca şi cele mai adânci locuri de pe Pământ să nu mai fie curate și să fie vulnerabile.

Traducere şi adaptare după Ten things you never knew about the ocean’s deepest places