Câinele tău își înclină capul când plângi, se plimbă de colo colo când ești stresat și, cumva, apare lângă tine în cele mai grele momente ale tale.
Coincidență? Nici pe departe.
Mii de ani de evoluție în compania oamenilor le-au oferit câinilor modalități speciale de a se conecta la vocile, fețele noastre și chiar la chimia creierului nostru.
De la regiunile creierului dedicate procesării vorbirii noastre, până la „hormonul iubirii” sau oxitocina care se activează atunci când ne privim în ochi, mintea câinelui tău este programată să perceapă ceea ce simți.
Dovezile acestei inteligențe emoționale extraordinare încep chiar din creier. Creierul câinilor are zone dedicate, sensibile la voce, similare cu cele ale oamenilor.
Câinii posedă regiuni de procesare a vocii în cortexul temporal, care se activează ca răspuns la sunetele vocale, după cum au descoperit cercetătorii într-un studiu de imagistică cerebrală.
De asemenea, câinii reacționează nu doar la orice sunet, ci și la tonul emoțional al vocii tale. Scanările cerebrale arată că sunetele încărcate emoțional – un râs, un plânset, un strigăt furios – activează cortexul auditiv și amigdala câinilor – o parte a creierului implicată în procesarea emoțiilor.
Câinii știu și să „citească” fețele umane cu pricepere. Atunci când li se arată imagini cu fețe umane, câinii prezintă o activitate cerebrală crescută.
Un studiu a descoperit că vederea unei fețe umane familiare activează centrele de recompensă și centrele emoționale ale câinelui. Astfel, creierul câinelui tău procesează expresiile tale, poate nu în cuvinte, ci în sentimente.
Câinii nu doar observă emoțiile tale, ei le pot și prelua. Cercetătorii o numesc contagiune emoțională, o formă de empatie în care un individ oglindește starea emoțională a altuia.
Un studiu din 2019 a descoperit că unele perechi câine-om aveau tipare cardiace sincronizate în perioadele stresante, bătăile inimii lor oglindindu-se reciproc.
Această contagiune emoțională nu necesită un raționament complex – este mai degrabă o empatie automată care apare din legături strânse.
Căscatul sau scâncetul empatic al câinelui tău se datorează, probabil, asocierilor învățate și acordării emoționale, mai degrabă decât oglindirii minții umane.
Cea mai remarcabilă descoperire în ceea ce privește legătura dintre câini și oameni ar putea fi conexiunea chimică pe care o împărtășim.
Atunci când câinii și oamenii au un contact vizual blând, ambii experimentează o creștere a nivelului de oxitocină, adesea supranumită „hormonul iubirii”.
Atunci când s-au privit reciproc îndelungat, oamenii și câinii lor au avut ulterior niveluri semnificativ mai mari de oxitocină, au arătat cercetătorii într-un studiu.
Această buclă de feedback a oxitocinei întărește legătura, la fel ca privirea dintre un părinte și copilul său. În mod uimitor, acest efect este specific câinilor domesticiți: lupii crescuți în apropierea oamenilor nu reacționează la fel la contactul vizual uman.
Pe măsură ce câinii au fost domesticiți, ei au dezvoltat această buclă de oxitocină ca o modalitate de a se lega emoțional de oameni. Acei ochi plini de suflet pe care ți-i aruncă cățelușul tău vă leagă chimic pe voi doi.
Dincolo de contactul vizual, câinii sunt surprinzător de pricepuți la citirea limbajului corpului uman și a expresiilor faciale. Astfel, câinii de companie pot distinge o față zâmbitoare de o față furioasă, chiar și în fotografii, așa cum au demonstrat experimentele.
Câinii prezintă o subtilă tendință spre emisfera dreaptă atunci când procesează indicii emoționale, tinzând să privească spre partea stângă a feței unui om atunci când evaluează expresiile – un model observat și la oameni și primate.
Câinii se bazează pe mai multe simțuri pentru a discerne cum te simți. Un „Bravo băiat!” vesel și ascuțit, cu o postură relaxată, transmite un mesaj foarte diferit față de un strigăt sever cu un limbaj corporal rigid.
În mod remarcabil, ei pot chiar să adulmece emoții.
Într-un studiu din 2018, câinii expuși la transpirația persoanelor speriate au prezentat mai mult stres decât câinii care au mirosit transpirația de ”fericire”.
În esență, anxietatea ta miroase neplăcut pentru câinele tău, în timp ce fericirea ta relaxată îl poate liniști.
Cum au devenit câinii atât de remarcabil de atenți la emoțiile umane?
Răspunsul se află în călătoria lor evolutivă alături de noi.
Câinii au creiere mai mici decât strămoșii lor lupi sălbatici, dar în procesul de domesticire, creierele lor s-ar putea să se fi reprogramat pentru a spori inteligența socială și emoțională.
Indiciile provin dintr-un experiment rusesc privind domesticirea vulpilor. Vulpile crescute pentru blândețe au arătat o creștere a substanței cenușii în regiunile legate de emoții și recompensă.
Aceste rezultate contestă presupunerea că domesticirea face animalele mai puțin inteligente. În schimb, creșterea animalelor pentru a fi prietenoase și sociale poate îmbunătăți căile cerebrale care le ajută să formeze legături.
La câini, miile de ani în care au trăit alături de noi le-au dezvoltat căi cerebrale fin reglate pentru citirea semnalelor sociale umane.
Deși creierul câinelui tău poate fi mai mic decât cel al unui lup, acesta poate fi optimizat în mod unic pentru a iubi și a înțelege oamenii.
Credit: Helena Lopes / pexels.com
Cel mai probabil câinii nu se întreabă de ce ești supărat sau nu își dau seama că ai gânduri și intenții distincte. În schimb, ei excelează în a sesiza emoțiile pe care le emani și reacționează în consecință.
Așadar, câinii s-ar putea să nu ne poată citi gândurile, dar citindu-ne comportamentul și sentimentele, ne întâlnesc emoțional într-un mod în care puține alte animale o pot face.
În lumea noastră modernă agitată, această empatie este înduioșătoare, amintindu-ne că limbajul prieteniei uneori transcende complet cuvintele.
Traducere după Your dog can read your mind – sort of
Comentariu Facebook