În pofida succesului cu care a descris lumea naturală în ultimii 150 de ani, teoria evoluției speciilor este puţin înţeleasă.

Într-un episod recent din reality-show-ul “I’m a Celebrity Get Me Out of Here” (“Sunt celebru, scoate-mă de aici”, fostul star de cricket Shane Warne a pus la îndoială teoria evoluţiei întrebând “dacă oamenii au evoluat din maimuțe, de ce nu au evoluat şi maimuțele din prezent?”

În mod similar, un profesor dintr-o școală primară din Marea Britanie a declarat recent că evoluția este mai degrabă o teorie decât un fapt dovedit. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că copiii din Marea Britanie încep să învețe despre evoluția speciilor încă de la vârsta de 10 ani.

Deşi teoria evoluției este, în general, bine acceptată în Marea Britanie în comparație cu restul lumii, un sondaj efectuat în anul 2005 a indicat că mai mult de 20% dintre locuitorii acestei ţări nu sunt convinși de corectitudinea acestei teorii sau nu sunt de acord cu această teorie.

Prin contrast, sunt puţini cei care pun sub semnul întrebării teoria relativității, cei mai mulţi dintre noi acceptând faptul că corectitudinea teoriei relativităţii trebuie să fie stabilită de fizicieni.

Multe studii au încercat să determine de ce evoluția speciilor este pusă la îndoială atât de des de publicul larg, în ciuda acceptării acesteia de comunitatea oamenilor de știință.

Iată în continuare 5 dintre cele mai des întâlnite concepţii greşite despre teoria evoluţiei.

1. Evoluţia speciilor este doar o teorie

Oamenii de știință se referă la evoluţia speciilor prin “teoria evoluției”, ca o recunoaștere a evoluției din punct de vedere ştiinţific.

Charles Darwin

Charles Darwin a propus teoria evoluției speciilor în anul 1858. Credit: CC BY-SA

Termenul “teorie” este folosit în același mod în care teoria gravitației explică de ce, atunci când scăpăm din mână un măr, acesta se îndreaptă spre pământ. Nu există nicio incertitudine că mărul va cădea spre pământ, la fel cum nu există nicio incertitudine că microbii rezistenţi la antibiotice vor continua să evolueze dacă nu stopăm utilizarea excesivă a antibioticelor.

Deși cei mai mulţi oameni folosesc termenul “teorie” pentru a se referi la o ipoteză nedemonstrată, acest lucru nu este valabil în ceea ce priveşte termenii științifici.

O teorie științifică reprezintă, de obicei, o explicație bine fundamentată a unui aspect al lumii naturale.

2. Oamenii sunt descendenți ai maimuțelor

Nu, strămoșul omului nu a fost o maimuță.

Teoria evoluției speciilor indică doar faptul că avem strămoși comuni cu maimuțele şi că dintre speciile existente maimuţele sunt cele mai apropiate de noi din punct de vedere genetic.

Concepții greșite despre evoluția speciilor

Strămoșul omului nu a fost o maimuță. Credit: DaniRevi/pixabay

Oamenii și cimpanzeii au în comun mai mult de 90% din secvența lor genetică, dar strămoșul nostru comun, care a trăit în urmă cu aproximativ 7 milioane de ani, nu era nici maimuță, nici ființă umană, ci o creatură asemănătoare unei maimuțe, care, conform unor cercetări recente, se pare că avea trăsăturile necesare utilizării uneltelor.

3. Selecţia naturală are un scop

Există multe organisme care nu sunt perfect adaptate mediului lor de viaţă. De exemplu, rechinii nu au o vezică pentru gaze care să-i ajute pentru controlul flotabilității, o caracteristică specifică, de obicei, peștilor osoși.

Această particularitate contrazice teoria evoluției? Nu.

Selecția naturală poate favoriza, în mod aleatoriu, numai ceea ce există deja, nu transformă, în mod intenționat, toate organismele în creaturi cu trăsături extraordinare.

Cum ar fi dacă oamenii ar avea capacitatea de fotosinteză? Senzaţia de foame ar trece imediat doar stând la soare, dar, din păcate, capacitatea genetică de fotosinteză nu este specifică omului sau animalelor.

4. Evoluția nu poate explica organele complexe

Un argument menţionat adeseori în favoarea creaționismului este evoluția ochiului. Un ochi insuficient dezvoltat nu ar putea asigura vederea, așa încât se pune întrebarea cum se poate forma, în etape, un ochi perfect funcţional prin selecția naturală?

Darwin a sugerat că ochiul ar fi putut proveni din alte organe cu funcții diferite. Organele sensibile la lumină ar fi fost favorizate prin selecția naturală.

Ochiul

Probabil că ochiul a evoluat din organe simple sensibile la lumină. Credit: TobiasD/pixabay

Cercetătorii au constatat că această ipoteză este corectă atunci când au studiat primele organe având capacitatea de a detecta lumina la animale. În cazul moluștelor, cum ar fi melcii și viermii segmentați, celulele sensibile la lumină, care sunt răspândite pe suprafața corpului, pot sesiza diferența dintre lumină și întuneric.

5. Religia este incompatibilă cu evoluția

Este important să înţelegem că evoluția speciilor nu este o teorie despre originea vieții. Este o teorie care explică modul în care speciile se schimbă în timp.

Contrar părerii multor oameni, nu există un conflict  major între evoluție și religie.

Papa Francisc a afirmat că acceptarea teoriei evoluției nu este incompatibilă cu religia catolică.

De asemenea, reverendul Malcom Brown de la Biserica Anglicană a declarat că “selecția naturală, ca modalitate de înțelegere a proceselor fizice evolutive de-a lungul a mii de ani, are sens. O religie bună trebuie să lucreze constructiv cu o știință bună şi viceversa”.

Traducere şi adaptare după The five most common misunderstandings about evolution