O posibilă explicaţie pentru periodicitatea de 100.000 de ani a erelor glaciare de pe Pământ

În ultimul milion de ani erele glaciare de pe planeta noastră s-au succedat cu o periodicitate de 100.000 de ani, iar cauza acestui fenomen a rămas necunoscută cercetătorilor. De fapt, oamenii de ştiinţă au fost atât de nedumeriţi de acest fenomen misterios încât l-au denumit „problema celor 100.000 de ani”.

Un nou studiu ar putea însă să ofere o soluție pentru această problemă.

O nouă cercetare sugerează că oceanele planetei absorb, în mod regulat, mai mult dioxid de carbon (CO2) din atmosferă la fiecare 100.000 de ani, ceea ce provoacă scăderea temperaturii globale şi, implicit, creează condiţiile declanşării unei noi ere glaciare.

Credit: Tom Gill/Flickr

„Problema celor 100.000 de ani” provine din faptul că, începând cu aproximativ 1 milion de ani în urmă, pe Pământ s-au produs ere glaciare, adică perioade în care calotele de gheață au acoperit regiuni vaste din America de Nord, Europa şi Asia, la un interval de 100.000 de ani.

Oamenii de ştiinţă au constatat că, în timpul tranziţiei de la mijlocul Pleistocenului, erele glaciare de pe planeta noastră s-au succedat la un interval de 40.000 de ani, observaţie care era în conformitate cu durata de 40.000 de ani a ciclului de variaţie a unghiului de înclinare a axei de rotaţie a Pământului faţă de planul orbitei Pământului în jurul Soarelui. Datorită acestui fenomen, rezultă că o dată la 40.000 de ani lunile de vară devin mai reci decât de obicei din cauza înclinării diferite a Pământului faţă de Soare.

Această explicaţie pentru ciclul de 40.000 de ani a erelor glaciare are sens, dar, până în prezent, nimeni nu a reuşit să explice ce s-a întâmplat în timpul tranziției de la mijlocul Pleistocenului, atunci când periodicitatea acestui ciclu natural s-a modificat ajungând la 100.000 de ani.

În prezent cercetătorii au identificat un nou ciclu planetar și ei sugerează că periodicitatea erelor glaciare a devenit de 100.000 de ani ca rezultat al unui fenomen natural prin care oceanele absorb, în mod regulat, mai mult CO2 din atmosferă.

„Oceanele planetei inhalează şi expiră dioxidul de carbon, ceea ce înseamnă că atunci când calotele de gheață sunt mari, oceanele au inhalat o cantitate mai mare de dioxid de carbon din atmosferă, ceea ce a provocat răcirea planetei”, a explicat Carrie Lear, cercetător principal în cadrul Cardiff University din Țara Galilor.

„Atunci când calotele de gheață sunt mici, oceanele au expirat mai mult dioxid de carbon, ceea ce înseamnă că există mai mult CO2 în atmosferă, iar planeta s-a încălzit”.

Oamenii de ştiinţă ştiau de mult timp că oceanul planetar poate stoca carbon, parțial prin acțiunea algelor marine, care trebuie să folosească carbonul pentru fotosinteză.

Pentru a verifica dacă acest lucru s-a întâmplat cu adevărat, cercetătorii au studiat resturile fosilizate ale algelor marine din ultimul mileniu, pentru a vedea dacă rata cu care algele marine au absorbit CO2 a fost constantă.

Astfel, cercetătorii au descoperit că există perioade în care algele marine au absorbit o cantitate semnificativ mai mare de CO2 și, într-adevăr, aceste perioade s-au succedat la un interval de aproximativ 100.000 de ani, ceea ce corespunde cu periodicitatea erelor glaciare ale Pământului.

Echipa de cercetători sugerează că dioxidul de carbon în plus pe care algele marine l-au eliminat din atmosferă a redus temperatura planetei suficient de mult pentru a declanşa formarea unor calote mari de gheaţă în emisfera nordică. După un timp, dioxidul de carbon a fost eliberat, în mod natural, la suprafața planetei.

Până în acel moment era glaciară s-a aflat în plină desfășurare, iar dioxidul de carbon a fost prins în oceane datorită formării unui strat de gheață care a acoperit cea mai mare parte a planetei, păstrând Pământul mai rece pentru mai mult timp.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla motivul pentru care algele marine au început să absoarbă brusc o cantitate mai mare de CO2 la fiecare 100.000 de ani, iar un studiu suplimentar va trebui să verifice dacă această acțiune este suficientă pentru a declanșa o eră glaciară.

Cu toate acestea, studiul cercetătorilor oferă informații utile privind ciclurile naturale care influenţează planeta noastră și care vor continua să o afecteze şi în viitor.

Chiar acum, Pământul trece printr-o perioadă caldă între două ere glaciare, ultima eră glaciară terminându-se în urmă cu aproximativ 11.000 de ani.

Există însă dovezi că schimbările climatice provocate de om au amânat declanşarea următoarei ere glaciare cu cel puţin 100.000 ani.

Să sperăm că omenirea va găsi o modalitate de a stopa, sau a reduce, cantitatea de dioxid de carbon pe care o degajă în atmosferă, astfel încât ciclurile naturale ale Pământului să restabilească echilibrul climei.

Cercetarea a fost publicată în Geology.

Sursă: Science Alert