Unii susțin că hipnoza este doar un truc. Alții, totuși, o consideră o stare paranormală, care transformă, în mod misterios, oamenii în roboți fără minte. Cercetarea noastră recentă, care a analizat o serie de studii de specialitate pe această temă, dezvăluie însă că hipnoza nu este de fapt nici truc și nici paranormal.

Hipnoza poate fi doar o trăsătură normală a comportamentului uman.

Hipnoza

Hipnoza. Credit: Everett Collection/Shutterstock

Inducerea hipnozei se realizează printr-o serie de proceduri, cum ar fi concentrarea atenţiei asupra unui obiect, relaxarea mentală sau prin imaginarea a ceva anume, urmată de una sau mai multe sugestii, cum ar fi „Veți fi în imposibilitatea de a vă simți brațul stâng”.

Scopul acestor proceduri este de a induce o stare mentală în care participanții se concentrează pe anumite instrucțiuni primite de la terapeut, fără să le fie distrasă atenţia. Unul dintre motivele pentru care hipnoza este de interes pentru oamenii de ştiinţă este că participanţii afirmă adeseori că răspund în mod automat sau că răspunsurile lor sunt în afara controlului lor.

În mod surprinzător, succesul hipnozei nu se bazează pe abilitățile speciale ale hipnotizatorului, deși acestea sunt valoroase într-un context terapeutic.

Mai degrabă, principalul factor de care depinde reuşita hipnozei este nivelul de „sugestibilitate hipnotică”. Acesta este un termen care descrie modul în care suntem receptivi la sugestii. Știm că sugestibilitatea hipnotică nu se schimbă în timp și că este ereditară. Oamenii de ştiinţă au descoperit chiar că persoanele cu anumite trăsături genetice sunt mai sensibile la hipnoză.

Majoritatea oamenilor răspund moderat la hipnoză. Aceasta înseamnă că se pot produce schimbări în comportament ca răspuns la sugestia hipnotică. Doar un număr mic de persoane (în jur de 10-15%) nu răspund la sugestia hipnotică.

Majoritatea cercetărilor despre hipnoză se concentrează asupra unui alt grup mic de persoane (10-15%) care sunt foarte receptive la hipnoză. În cazul persoanelor din acest grup, sugestiile pot fi folosite pentru a întrerupe durerea sau chiar pentru a produce halucinații și amnezie. Imagistica creierului a relevat faptul că aceste persoane nu-şi imaginează anumite răspunsuri şi că nu urmăresc să ofere răspunsuri false. Într-adevăr, creierul lor acționează diferit atunci când răspund la sugestiile hipnotice decât atunci când își imaginează sau inventează, în mod voluntar, aceleași răspunsuri.

Studiile preliminare au arătat că la indivizii foarte sensibili la hipnoză se produc schimbări neobișnuite la nivelul cortexului prefrontal. Aceasta este o regiune a creierului care are un rol critic într-o serie de funcții psihologice, inclusiv planificarea și monitorizarea stărilor mentale.

Există, de asemenea, unele dovezi că persoanele extrem de sensibile la hipnoză întâmpină dificultăţi în cazul unor sarcini cognitive, care depind în mod special de cortexul prefrontal, cum ar fi memoria. Cu toate acestea, aceste rezultate sunt puse sub semnul întrebării de posibilitatea existenţei unor categorii diferite de indivizi extrem de sensibili la hipnoză. Toate aceste diferențe neurocognitive ar putea fi dovada că indivizii extrem de sensibili la sugestia hipnotică se comportă astfel deoarece sunt mai puțin conștienți de propriile intenții care stau la baza răspunsurilor lor.

De exemplu, dacă li se sugerează să nu simtă durerea, ei îşi pot suprima durerea, dar nu își dau seama de intenția lor de a face acest lucru. Acest lucru poate explica, de asemenea, de ce adeseori ei declară că au manifestări care s-au produs în afara controlului lor. Studiile neuroimagistice nu au confirmat încă această ipoteză, dar hipnoza pare să implice schimbări în regiunile creierului implicate în monitorizarea stărilor mentale, conștientizarea de sine și alte funcții conexe.

Deși efectele hipnozei pot părea de necrezut, în prezent se ştie că propriile convingeri și așteptări pot avea un rol extrem de important asupra percepției. Acest lucru este similar cu răspunsul placebo, în care un medicament ineficient sau un tratament terapeutic sunt benefice doar pentru că noi credem în efectul lor pozitiv.

Din acest punct de vedre, hipnoza nu este atât de ciudată. Reacțiile neobişnuite la hipnoză pot fi doar efectele puterii noastre de sugestie și a convingerilor care ne influenţează percepția și comportamentul. Ceea ce credem că se va întâmpla va deveni, în cele din urmă, ceea ce simţim.

Hipnoza presupune consimțământul participantului sau al pacientului. Nu puteți fi hipnotizaţi împotriva voinței voastre și, în ciuda anumitor concepții greșite, nu există dovezi că hipnoza ar putea fi folosită pentru a vă face să comiteţi acte imorale împotriva voinței voastre.

Hipnoza ca tratament medical

Meta-analizele, adică studiile care integrează date din mai multe cercetări pe un anumit subiect, au arătat că hipnoza este utilă pentru tratarea anumitor afecţiuni. Acestea includ sindromul de intestin iritabil și durerea cronică. În cazul anxietăţii sau a tulburării de stres post-traumatic, dovezile sunt mai puțin clare, pentru că nu există suficiente cercetări privind această problemă.

Hipnoza ca tratament

Hipnoza ca tratament. Credit: wavebreakmedia/Shutterstock

Deși hipnoza poate fi utilă în anumite condiții și pentru anumite simptome, ea nu este un panaceu. Orice persoană care dorește să urmeze hipnoterapie ar trebui să facă acest lucru numai după consultarea unui specialist instruit. Din acest motiv, orice persoană care utilizează hipnoza într-un context clinic sau terapeutic trebuie să aibă pregătirea necesară într-o disciplină relevantă, cum ar fi psihologia clinică sau medicina.

Noi credem că hipnoza apare, probabil, prin interacțiunea complexă a unor factori neurofiziologici și psihologici, unii dintre aceştia descrişi aici și alţii necunoscuţi. Se pare, de asemenea, că aceştia diferă de la o persoană la alta.

Studiile cercetătorilor privind hipnoza au relevat, în mod evident, că acest fenomen captivant are potențialul de a dezvălui o perspectivă unică asupra modului în care funcționează mintea umană. S-au evidenţiat aspecte fundamentale ale naturii umane, cum ar fi modul în care propriile convingeri ne influenţează percepția asupra lumii și cum ajungem să conştientizăm controlul pe care îl avem asupra acțiunilor noastre.

Traducere şi adaptare după Hypnosis may still be veiled în mystery – but we are starting to uncover its scientific basis