Efectele materne sunt mai importante decât dieta în cazurile de obezitate

În conformitate cu Organizația Mondială a Sănătății, aproape două miliarde de adulți și mai mult de 40 milioane de copii având vârsta mai mică de cinci ani au fost supraponderali şi obezi în anul 2014.

Pe parcursul ultimelor patru decenii, incidenţa obezităţii s-a dublat, aducând cu ea o creștere semnificativă a bolilor cronice datorate „stilului de viaţă”, inclusiv a diabetului zaharat de tip 2 şi a bolilor de inimă. Considerată odinioară o boală a celor bogați, obezitatea s-a răspândit la nivel global, astfel încât aceasta afectează în prezent majoritatea populațiilor din întreaga lume.

Stilul de viață sedentar reprezintă o cauză principală a obezității. Credit: Shutterstock

Deşi în SUA se înregistrează cele mai multe cazuri de obezitate (la aproximativ 35% din populație), creşterea incidenţei obezităţii în majoritatea țărilor sugerează că, în termen de o generație, cele mai multe state din Europa şi Australia vor rivaliza cu SUA din acest punct de vedere. Puterile economice emergente, cum ar fi Brazilia și India, care suferă în prezent de povara dublă a malnutriției și a ratelor accelerate de incidenţă a obezităţii se vor confrunta cu creșteri exponențiale a numărului de boli datorate „stilului de viață”.

Finanțarea cercetărilor în domeniul nutriţiei şi al obezităţii

Ca răspuns la pandemia globală de obezitate, statele din întreaga lume au crescut investițiile în activitatea de cercetare a nutriției și obezităţii. De exemplu, SUA investeşte mai mult de 2 miliarde $ anual, în timp ce Marea Britanie, care se confruntă cu una din cele mai mari rate de obezitate din Europa, a crescut semnificativ cheltuielile în acest domeniu de cercetare. Cu toate acestea, creșterea finanţării nu a fost repartizată în mod egal diferitelor domenii științifice, epidemiologia fiind cea care a primit partea leului.

În Europa, cea mai costisitoare iniţiativă pentru examinarea efectelor dietei asupra sănătăţii a fost European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition (EPIC) a OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii). În cadrul acestui studiu, care a început încă din anii 1990 şi a fost finanţat de către diferite guverne și agenții neguvernamentale, s-au examinat mai mult de jumătate de milion de persoane din toată Europa. Pe baza acestui studiu s-au elaborat mai mult de 400 de cercetări cu privire la efectele regimului alimentar asupra sănătăţii și a obezităţii în Europa.

În SUA, cele mai importante studii epidemiologice finanțate de guvern sunt National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) realizat de Centers for Disease Control and Prevention (CDC) și The Nurses’ Health Study realizat de Harvard School of Public Health și de alte şcoli medicale. Pe baza acestor studii s-au realizat mii de lucrări de cercetare.

În ciuda diversității populațiilor studiate, există câteva aspecte fundamentale comune ce caracterizează numeroasele şi costisitoarele activităţi de cercetare întreprinse până în prezent: fiecare a utilizat informaţiile cu privire la diete ce au fost transmise prin intermediul unor interviuri sau a unor chestionare, iar acest mod de lucru nu este întotdeauna „plauzibil”. Acesta este practic un mod științific de a spune că mulţi dintre participanţii la studiu nu ar putea supraviețui pe baza alimentelor și a băuturilor pe care şi le amintesc că le-au consumat. Într-un editorial din British Medical Journal se afirmă că datele obţinute în acest mod despre regimurile alimentare pot fi de multe ori „incompatibile cu viața”.

Date fără sens

Metodele utilizate în cadrul acestor studii costisitoare, pentru obţinerea datelor privind regimurile alimentare,  sunt surprinzător de simpliste și naive. Cercetătorii, prin interviuri, anchete sau chestionare, pur și simplu le cer participanților să-şi amintească ceea ce au mâncat sau băut în ultima zi, săptămână sau în ultimul an. Cine poate crede că cineva îşi poate aminti cu precizie (și că declară cu sinceritate) cantitatea și produsele alimentare pe care le-a consumat în ultimul an?

Dovezile din ultimele decenii demonstrează lipsa de valabilitate a metodelor bazate pe memorie. Ca atare, aceste metode generează date fără sens, iar atunci când acestea sunt prezentate ca dovezi științifice, concluziile ce rezultă pe baza lor sunt pseudoştiinţifice și înșelătoare.

Știința și politicile alimentare

Într-o lucrare recentă  din Mayo Clinic Proceedings am argumentat împreună cu colegii mei că esența științei o reprezintă abilitatea de a discerne faptele reale de ficțiune, prezentând în acest fel probe provenind din mai multe domenii științifice care susțin afirmaţia că datele generate de studiile asupra dietelor și de chestionare sunt pseudoștiințifice.

Fără o confirmare obiectivă, este imposibil să discernem sau să cuantificăm ce procent din produsele alimentare și băuturile de care își amintesc participanţii la aceste studii că le-au consumat reprezintă date false, estimări inexacte sau informaţii care sunt oarecum corelate cu consumul real.

Cu toate acestea, datele obţinute prin aceste metode stau la baza liniilor directoare cu privire la regimurile alimentare din întreaga lume. Ca atare, credem că cea mai mare problemă în cercetările asupra nutriţiei şi obezităţii nu este ignoranța, ci mai degrabă iluzia cunoașterii care rezultă prin aplicarea acestor metode bazate pe memorie.

„Efectele materne”

Cea mai mare tragedie este că aceste metode creează teama de alimente şi de nutrienţi care au făcut parte din dieta umană încă de la începuturile istoriei omului – carnea, laptele, ouăle, zahărul și sarea. Recomandările împotriva grăsimilor, sării și a colesterolului sunt urmarea unor astfel de cercetări pseudoștiințifice. Temerile generate de cercetătorii în nutriţie abat atenția de la cauza reală a bolilor asociate „stilului de viață”.

Dovezile ştiinţifice obţinute în ultimii 50 de ani sugerează că disfuncţiile metabolice cum ar fi obezitatea şi diabetul de tip 2 nu sunt cauzate de regimul alimentar, ci sunt predispuse încă de la naștere de „efectele materne”, caz în care unele caracteristici ale mamei care nu sunt de natură genetică pot fi moștenite de copii. Un număr mare de cercetări demonstrează modul în care unele caracteristici fiziologice și obiceiuri ale mamei  de dinainte, din timpul și de după sarcină pot determina starea de sănătate a copiilor și a nepoților săi.

Teoria mea, pe care o numesc ipoteza resurselor materne, reunește aceste dovezi pentru a explica de ce cantitatea de grăsime corporală a femeilor însărcinate, precum și activitatea fizică a acestora, sunt factori determinanți pentru sănătatea generațiilor viitoare.

De exemplu, atunci când o femeie gravidă face sport, cererea crescută de energie a organismului redirecţionează caloriile către muşchii acesteia şi nu către celulele adipoase ale fătului în creştere. Această competiție între celulele musculare ale mamei şi celulele adipoase ale fătului contribuie la naşterea unor copii mai sănătoşi. Atunci când această competiție nu se produce din cauza inactivității mamei, celulele adipoase ale fătului cresc în dimensiuni și ca număr, ceea ce poate predispune mai târziu la apariţia obezităţii şi diabetului de tip 2. Aceste disfuncţii metabolice vor fi transmise treptat la fiecare nouă generație ai cărei membrii vor fi tot mai graşi şi mai sedentari ca adulţi. Eu cred că astfel se explică de ce exerciţiile fizice prenatale sunt elemente esențiale ale unei sarcini sănătoase.

În acest context, dieta este doar o componentă necesară, dar banală în prevenirea obezităţii şi a bolilor. Prin urmare, trebuie să alocăm cu prioritate resurse pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în rândul femeilor tinere, în loc să cheltuim cât mai mulți bani încercând, fără succes, să aflăm ce au mâncat oamenii la prânz.

Traducere după Why mothers matter more than diet when it comes to the obesity crisis