În general, modul cum ne educăm copiii nu s-a schimbat de mai mult de un secol. Cu toate acestea, tehnologia actuală impune o schimbare atât a cunoştinţelor pe care elevii trebuie să le dobândească, cât și a metodelor utilizate pentru educaţia acestora.

Educaţia în secolul 21Credit: John Walker/Flickr

Educația pentru viitor

Elon Musk, adică directorul general al companiilor Tesla Motors și SpaceX, reuşeste să ocupe aproape zilnic prima pagină a ziarelor cu navele sale spațiale, panourile solare, fabricile Gigafactory, coloniile umane de pe planeta Marte, tuneluri secrete, inteligența artificială și autoturisme. Cu toate acestea, există un lucru pe care Elon Musk l-a făcut, dar care nu a atras atenția, deşi este demn de remarcat.

Lui Elon Musk nu i-a plăcut modul cum erau educaţi copiii săi, așa că i-a scos din școala privată în care aceştia învăţau și a înfiinţat o şcoală exclusivistă care găzduieşte 20 de elevi (inclusiv cei 5 copii ai săi) şi 3 profesori. Numele școlii este Ad Astra, ceea ce în latină înseamnă „pentru stele”. Se pare că decizia lui Elon Musk se bazează pe convingerea acestuia că școlile ar trebui să-i înveţe pe elevi „problema şi nu instrumentele”.

Ce înseamnă acest lucru? Să presupunem că încercați să-i învățați pe elevi cum funcționează un motor. O abordare tradițională ar fi să le predaţi cursuri de șurubelnițe și chei. O metodă mult mai bună ar fi să le arătaţi un motor şi să le spuneţi: Iată acesta este un motor, cum am putea să-l demontăm? Evident, avem nevoie de o șurubelniță. Astfel importanța instrumentului devine evidentă, chiar dacă scopul urmărit este învățarea construcţiei motorului.

Decizia lui Elon Musk evidenţiază o problemă cu adevărat importantă: modalitatea de educare a elevilor trebuie să se schimbe. Educația din prezent nu este cu mult diferită faţă de ceea ce a fost în urmă cu o sută de ani.

Sălile de clasă sunt pline de elevi care învaţă cu toţii același lucru, în același ritm, de la profesori suprasolicitați, prost plătiți și subapreciați, care timp de treizeci de ani sau mai mult predau acelaşi lucru.

Sală de clasăSală de clasă. Credit: Wikimedia Commons

Părinții ar trebui să fie cei mai îngrijorați. Din momentul în care copiii lor sunt suficient de mari pentru a începe școala şi până când aceştia sunt suficient de maturi pentru a-şi asuma propriile decizii, părinții sunt preocupaţi de educația copiilor lor. Acest lucru este logic din moment ce o educație corespunzătoare a fost considerată întotdeauna drept cel mai bun lucru pe care părinţii îl pot face pentru a le asigura copiilor un viitor strălucit.

Din acest motiv, părinții din întreaga lume fac tot ce pot pentru a se asigura că copiii lor au parte de educația de care au nevoie. Ei se vor muta cu locuinţa într-un cartier unde există o şcoală mai bună, vor cheltui sume mari de bani pentru programe postşcolare și de vară și vor angaja meditatori pentru a se asigura că copiii lor sunt pregătiți să se confrunte cu lumea de mâine.

În pofida acestor eforturi, pentru părinți lucrurile au devenit și mai complicate. Lumea în care vor creşte copiii lor va fi radical diferită faţă de cea pe care o cunosc ei. Este vorba despre o lume plină de inteligență artificială, inginerie genetică, automatizare, realitate virtuală, medicină personalizată, autoturisme autonome și colonii umane pe planeta Marte. O lume în care mulţi oameni s-ar putea să nu aibă locuri de muncă și unde societatea însăși ar putea fi organizată într-un mod fundamental diferit.

Cum ar trebui părinții și societatea în ansamblu să-i pregătească pe elevi pentru a reuși într-o lume pe care nici măcar nu o putem prezice?

Ar trebui să începem prin a reanaliza ce este de fapt școala. Școlile au avut rolul de a păstra cunoștințele umane și cea mai bună cale de a învăța ceva a fost aceea de a merge la şcoală. În prezent acest lucru nu mai este valabil în totalitate, deoarece cunoașterea nu se mai limitează la sălile de clasă sau la nişte cărți vechi. Datorită Internetului, cunoaşterea este acum accesibilă oricui îşi doreşte să înveţe.

Şcoala în secolul 21Credit: Intel.

Rolul școlii nu ar mai trebui să fie acela de a umple capul elevilor cu informații. În schimb, școala ar trebui să fie un loc care să îi inspire pe elevi să fie curioși în privința lumii în care trăiesc.

Copiii se nasc nişte exploratori şi atunci când devin mai mari tot ceea ce-şi doresc este să-şi lărgească orizontul cunoaşterii şi să-şi exploreze propriile limite. Să nu le înăbuşim această curiozitate, făcându-i să-și petreacă copilăria pregătindu-se doar pentru a trece un test școlar sau altul, în timp ce aderă la politicile școlare rigide care înăbușă creativitatea și gândirea independentă.

Abilitatea de a se adapta schimbărilor și de a învăța ceva nou ar trebui să fie apreciată mai presus de toate. Au trecut zilele în care oamenii îşi alegeau o profesie pe care o practicau pentru tot restul vieții lor.

Oamenii trebui să știe cum să învețe ceva nou de mai multe ori în viața lor şi acest lucru nu este necesar doar pentru a-şi aduce în continuare propria contribuţie în societate, ci și pentru că cunoașterea noastră despre lume progresează incredibil de repede.

Dacă ultima dată când ați învățat ceva nou a fost atunci când ați fost la școală, atunci cu siguranţă nu mai sunteți la curent cu progresele privind înţelegerea lumii în care trăim.

Acest lucru nu trebuie să-i preocupe doar pe cei din generația tânără, adulții trebuie, de asemenea, să se preocupe de educația lor, deoarece majoritatea cunoştinţelor dobândite în școală vor fi în curând depășite.

Câteva sugestii privind educația în secolul 21

– Ar trebui să renunţăm la practica prin care copiii sunt adunaţi, în mod arbitrar, în săli de clasă şi forțați să învețe cu toţii același lucru și în același ritm. Avem capacitatea să personalizăm procesul de învățare pentru ca acesta să se potrivească nevoilor și dorințelor fiecărui elev. Există deja mai multe platforme de învățare online, unde sunt predate o mulţime de cursuri de interes pentru elevi.

– Învăţarea activă ar trebui să fie condusă prin teme. Nu ar trebui să mai avem lecţii în care elevii îşi notează informaţiile de pe o tablă, ci mai degrabă elevilor ar trebui să le fie atribuite teme pe care să le rezolve și toate instrumentele necesare pentru a afla cum se rezolvă problemele (imprimante 3d, medii virtuale de învățare, ecrane interactive, Internet, etc).

– Învățarea pasivă nu ar trebui să fie rigid structurată. Elevilor ar trebui să li se indice subiectele de învățat și o varietate de materiale educaționale care îi pot ajuta să învețe (cărți, podcast-uri, prezentări video, tururi virtuale, etc).

– Profesorii trebuie să-i ajute pe elevi să înveţe în mod activ. În loc să le predea o lecţie la toţi, profesorii ar trebui să meargă de la elev la elev sau de la un grup de elevi la altul pentru a-i ajuta să-și dea seama cum să învețe şi de ce cunoştinţe au nevoie pentru a rezolva tema primită. De asemenea, elevii ar trebui să beneficieze de propriul asistent de învățare virtuală, care să le răspundă la orice întrebare pe care o au și să-i ajute să-şi rezolve temele.

– Sălile de clasă trebuie să fie reproiectate, astfel încât acestea să fie spații de creaţie care promovează curiozitatea şi stimulează în același timp interacțiunea socială creativă între colegi.

– Scopul educației nu ar trebui să fie trecerea testului A sau a testului B. Dacă elevii sunt obsedaţi de note sau punctaje atunci dispare bucuria de a învăța. Scopul educaţiei ar trebui să fie acela ca elevii să primească cunoştinţele de bază și să-şi dezvolte creativitatea şi abilitatea de comunicare şi de lucru în echipă.

În plus, prin educație elevii trebuie să înţeleagă că cunoaşterea nu constă din subiecte separate. Chiar dacă separarea cunoștințelor în cadrul unor discipline de studiu este uneori folositoare din punct de vedere pedagogic, toată lumea trebuie să-și dea seama că disciplinele şcolare nu pot fi înţelese pe deplin în mod izolat. Acestea sunt, pur și simplu, instrumente care ne ajută să înțelegem lumea în care trăim.

De asemenea, elevii ar trebui să știe că pot studia orice disciplină şcolară. De multe ori auzim că unii oameni nu pot studia matematica sau că nu pot desena. Alte discipline, cum ar fi fizica, ne sunt prezentate ca fiind mult prea complexe pentru ca majoritatea oamenilor să le înțeleagă.

Ceea ce trebuie să reţinem este că cu toţii trebuie să acumulăm un anumit nivel minim de cunoştinţe din orice disciplină de studiu.

O mare parte din afirmaţiile de mai sus ar putea părea idealiste sau nerealiste, dar este nevoie de schimbări radicale în educaţie dacă vrem ca generaţiile tinere să fie pregătite pentru schimbările din viitor.

„Educația nu înseamnă umplerea unei găleți, ci aprinderea unui foc” – William Butler Yeats

Traducere şi adaptare după It’s Time to Rethink How We Are Educating Our Children