Electricitatea este o formă de energie și aceasta există în natură, așa încât ea nu a fost „inventată”. În ceea ce privește cine a descoperit-o, există, de asemenea, o mulţime de concepții greșite. Unii consideră că Benjamin Franklin este cel ce a descoperit electricitatea, dar experimentele acestuia au ajutat doar la stabilirea unei legături între fulger și electricitate, nimic mai mult.

Adevărul despre descoperirea electricităţii este un pic mai complex şi pentru a-l afla trebuie să ne întoarcem cu mai mult de două mii de ani în urmă.

Pilon de electricitatePilon de electricitate. Credit: Wikimedia Commons.

În jurul anilor 600 î.Hr., grecii antici au descoperit că dacă se freacă blana pe chihlimbar (rășină fosilă de copac) se constată o atracție între cele două, astfel încât putem afirma că grecii au descoperit de fapt electricitatea statică. Mai mult, cercetătorii și arheologii au descoperit prin anii 1930 o serie de vase cu foi de cupru în interiorul lor despre care se crede că ar fi fost baterii antice menite să producă lumină în interiorul unor obiective din Imperiul Roman.

Dispozitive similare au fost descoperite şi în urma unor săpături arheologice din apropiere de Bagdad, ceea ce sugerează că perşii le-ar fi putut folosi ca pe o formă timpurie a unor baterii.

O replică a unei celule electrice descoperită lângă BagdadO replică şi reprezentarea unei celule electrice ce a fost descoperită lângă Bagdad.

În secolul al 17-lea au avut loc mai multe descoperiri în legătură cu electricitatea, cum ar fi inventarea unui generator electrostatic, diferențierea dintre curenții electrici pozitivi și negativi, precum și clasificarea materialelor în conductori sau izolatori.

În anul 1600, fizicianul englez William Gilbert a folosit cuvântul latin „electricus” pentru a descrie forța pe care anumite substanțe o exercită atunci când sunt frecate unele de altele. Câțiva ani mai târziu, un alt om de știință englez, Thomas Browne, a scris mai multe cărți în care a folosit cuvântul „electricitate” pentru a descrie cercetările sale bazate pe activitatea lui Gilbert.

În anul 1752, Ben Franklin a efectuat celebrul său experiment cu un zmeu şi o cheie în condiţii de furtună. Prin acesta el a dovedit, pur și simplu, că fulgerele și micile scântei electrice reprezintă același lucru.

Benjamin FranklinBenjamin Franklin. Credit: Wikipedia

Fizicianul italian Alessandro Volta a descoperit că anumite reacții chimice pot produce electricitate, iar în anul 1800 el a construit pila voltaică (o baterie electrică timpurie), care a produs un curent electric continuu, aşa încât el a fost prima persoană care a generat un flux constant de sarcini electrice. Volta a creat, de asemenea, primul circuit electric legând între ele bornele încărcate cu sarcini electrice pozitive şi negative și a generat astfel o tensiune electrică.

În anul 1831 Michael Faraday a creat dinamul electric (un generator de energie) prin care a obținut curent electric într-un mod continuu și practic. Invenția lui Faraday a constat dintr-un magnet care se deplasa într-o bobină din sârmă de cupru şi care a generat în acest fel un mic curent electric care se deplasa prin firul bobinei. Această descoperire a creat condiţiile pentru ca americanul Thomas Edison şi omul de ştiinţă britanic Joseph Swan să inventeze fiecare în parte, în țările lor, becul cu filament incandescent în jurul anului 1878. În acea perioadă existau becuri luminoase, dar becul incandescent a fost primul bec electric care lumina ore în șir.

O replică a primului bec cu filament incandescent inventat de EdisonO replică a primului bec cu filament incandescent inventat de Edison. Credit: National Park Service.

Swan şi Edison au înființat mai târziu o societate pentru a realiza prima aplicaţie practică pentru lampa cu incandescență, Edison folosind generatorul său de curent continuu pentru a ilumina primele felinare electrice din New York în septembrie 1882.

Mai târziu, la sfârşitul anilor 1800 și la începutul anilor 1900, inginerul şi inventatorul sârbo-american Nikola Tesla a contribuit decisiv la apariţia aplicaţiilor comerciale ale electricităţii. El a lucrat împreună cu Edison și mai târziu a obţinut progrese revoluționare în electromagnetism. De asemenea, acesta a obţinut brevete care s-au aflat în competiție cu cel al lui Marconi pentru inventarea radioului. Tot el este recunoscut pentru cercetările sale în legătură cu aplicaţiile curentului alternativ, motoarele de curent alternativ şi sistemul de distribuție polifazic.

Mai târziu, inventatorul şi industriaşul american George Westinghouse a achiziționat și dezvoltat motorul patentat de Tesla pentru generarea curentului alternativ. Activitatea lui Westinghouse, Tesla și a altora a convins treptat societatea americană că viitorul energiei electrice este reprezentat de curentul alternativ, mai degrabă decât de curentul continuu.

Printre cei a căror activitate a condus la utilizarea energiei electrice aşa cum este în prezent se numără inventatorul scoţian James Watt, Andre Ampere, un matematician francez, matematicianul și fizicianul german George Ohm.

În concluzie, nu a existat doar o singură persoană care a descoperit electricitatea. Deşi conceptul de electricitate a fost cunoscut de mii de ani, studiul științific şi aplicaţiile comerciale ale acesteia au fost realizate de mai multe genii care au lucrat în același timp la aceste probleme.

Traducere şi adaptare după Who Discovered Electricity?