Cercetătorii sugerează că Pământul s-a format după ciocnirea cu embrionul planetar Theia
Astronomii care studiază modul în care s-a format Luna au găsit dovezi că aceasta a rezultat după ce o planetă în formare, un aşa-numit „embrion planetar”, s-a ciocnit de Pământ în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. Cercetătorii sugerează că această ciocnire a fost atât de violentă încât planeta care ne-a lovit, denumită Theia, a fuzionat atât cu Pământul, cât și cu Luna.
Ciocnirea dintre Pământ şi Theia. Credit: UCLA
Ideea că Luna s-a format ca urmare a ciocnirii dintre două planete ale Sistemului Solar nu este nouă, dar oamenii de ştiinţă au crezut iniţial că Theia după ciocnire s-a detaşat de Pământ. O echipă de cercetători de la University of California, Los Angeles, sugerează că de fapt Theia s-a ciocnit frontal de Pământ şi nu din lateral. După ciocnire Theia nu s-ar fi detaşat de Pământ.
Pentru a verifica acest lucru, cercetătorii au analizat șapte roci lunare aduse pe Pământ de către misiunile Apollo, precum și șase roci vulcanice din mantaua Pământului. Ei au încercat să identifice izotopii de oxigen din probele analizate pe baza numărului de protoni și de neutroni din atomii de oxigen. Este important de stabilit acest lucru, deoarece în acest fel se poate deduce provenienţa rocilor pe baza faptului că rocile de pe oricare planetă a Sistemului Solar prezintă o amprentă chimică specifică a atomilor de oxigen, adică un raport unic al izotopilor de oxigen.
De exemplu, mai mult de 99,9% din oxigenul de pe Pământ este O-16, ceea ce înseamnă că fiecare atom conține opt protoni și opt neutroni. Pe Pământ există, de asemenea, cantități mici de O-17 și O-18. Pe baza raportului dintre O-16 şi O-17, oamenii de ştiinţă pot deduce de unde provin anumite roci sau substanţe.
Dacă Theia ar fi lovit Pământul din lateral şi în acest fel ar fi rezultat Luna, aşa cum s-a crezut anterior, atunci Luna ar fi formată în principal din rocile provenite din Theia, iar Pământul și Luna ar avea rapoarte diferite ale izotopilor de oxigen.
„Nu am observat nicio diferență între izotopii de oxigen ai Pământului și cei ai Lunii. Aceştia nu se disting unii de alţii”, a declarat Edward Young, autorul principal al studiului.
Rezultatele confirmă în schimb o ipoteză, propusă în anul 2012, conform căreia Theia și Pământul s-au ciocnit frontal şi nu din lateral. Acest lucru înseamnă că o parte din Theia a fuzionat cu Pământul, iar cealaltă parte a fuzionat cu satelitul natural al acestuia care s-a format în urma ciocnirii.
„Acest lucru explică de ce nu am observat nicio deosebire între rocile ce s-au format pe Terra şi cele de pe Lună”, a arătat Young.
Deocamdată nu se cunosc multe detalii despre Theia. Young crede că embrionul planetar ar fi avut cam aceeaşi mărime ca Pământul, în timp ce alţi cercetători cred că acesta ar fi fost mai mic, cam de mărimea planetei Marte.
Young a arătat că există dovezi că Theia era o planetă în curs de formare şi că aceasta ar fi devenit probabil o planetă de sine stătătoare, dacă nu ar fi existat ciocnirea.
Dacă se confirmă, noul studiu va schimba concepția actuală privind formarea şi evoluția planetei noastre. Acesta a fost publicat în Science.
S-ar putea obţine, de asemenea, unele indicii privind originea apei de pe Pământ, o coliziune frontală cu Theia ar fi condus la dispariţia apei de pe Pământ. În acest caz este posibil ca apa să fi ajuns pe Terra prin intermediul asteroizilor, după câteva milioane de ani de la momentul ciocnirii.
Sursă: Sciencealert