„În anul 1940 penicilina a fost utilizată pentru vindecarea infecțiilor cauzate de bacteria Staphylococcus aureus („stafilococ”). Ea a fost considerată un medicament minune pentru eficienţa dovedită în tratarea acelor infecţii. În anul 1941 penicilina putea elimina orice tulpină de stafilococ din lume. Şaptezeci de ani mai târziu, mai mult de 95% din tulpinile stafilococilor sunt rezistente la penicilină”. Dr. Jerry Coyne, „Why Evolution is True” (N.t. De ce este evoluţia adevărată).

PământulExtincţia este regula. Supravieţuirea este excepţia – Carl Sagan

În „Why Evolution is True”, Dr. Coyne a folosit acest exemplu în capitolul intitulat „Motorul evoluţiei”. Motorul la care se referă acesta nu este altul decât selecția naturală, iar această descriere a adaptabilitaţii (evoluției) lui Staphylococcus aureus este o dovadă excelentă pentru teoria evoluției prin selecția naturală. În ceea ce mă priveşte aceasta este „dovada” pe care o arăt celor care îmi cer să le prezint argumentul evoluției, deoarece (a) este simplu și ușor de înțeles, (b) se arată în mod cert că un organism se poate adapta unor noi condiţii de mediu (în acest caz este vorba despre corpul uman căruia i-a fost injectată penicilină), (c) nu are nevoie de nicio explicaţie privind existenţa fosilelor (aceasta fiind, probabil, cea mai bună dovadă pentru evoluție, dar este foarte dificil să explici dovezile fosile cuiva care doreşte să „vadă” evoluția, dacă nu aveți aceste fosile în faţa ochilor!) și (d) bacteriile sunt foarte bune deoarece ele ne „arată” evoluția în acțiune. Acestea se reproduc rapid, ceea ce înseamnă că ele pot evolua mult mai repede decât, să zicem, un câine sau un delfin.

Iată câteva clarificări suplimentare pentru punctul d).

Bacteriile se pot reproduce în mai puțin de 20 de minute, ceea ce înseamnă că dacă lăsați singure unele bacterii timp de 24 de ore, vor rezulta 72 de generaţii. Pentru specia umană, 72 de generații reprezintă aproximativ 1.800 ani, considerând că la o generaţie umană îi corespund aproximativ 25 ani. În cazul bacteriilor se pot observa multe schimbări într-un interval foarte scurt de timp. Dacă ne referim la exemplul dat mai sus (Staphylococcus aureus și penicilina), bacteriile au avut nevoie de 70 ani de evoluţie pentru a deveni rezistente la penicilină. Acestei evoluţii îi corespund aproximativ 74.000 generații umane, ceea ce reprezintă aproximativ 1,8 milioane ani pentru noi! Pentru a gândi în perspectivă, specia noastră, Homo sapiens, a apărut acum aproximativ 200.000 de ani, iar Homo erectus, o specie hominidă dispărută, a trăit cu mult timp în urmă! Este de remarcat faptul că în urmă cu 1.800.000 ani primii hominizi părăseau Africa!

Doresc să subliniez o declarație făcută de un biolog renumit, genetician și laureat al Premiului Nobel, Jacques Monod: „Un aspect curios al teoriei evoluției este că toată lumea crede că o înțelege”.

Am inclus acest citat dintr-un motiv important și acum doresc ca cei care nu sunt familiarizaţi cu teoria evoluţiei să se oprească pentru un moment din citit, să tragă aer în piept și să incerce să uite tot ceea ce cred că știu despre evoluție, excepție făcând ceea ce am scris în primele două paragrafe! Spun acest lucru pentru că mulți oameni cred că știu exact ce înseamnă expresia „evoluție prin selecție naturală”. Este posibil să fi auzit oameni vorbind despre asta sau poate aţi ascultat o discuţie despre acest subiect la știri. Multora le vin în minte cuvintele „aleator” și „șansă” (sau „șansă aleatoare”). De asemenea, v-aţi putea reaminti fraza „supraviețuirea celui mai adaptat”, împreună cu ideea conform căreia selecția naturală ar acţiona ca un fel de forță. Uitaţi toate aceste lucruri. Nu sunt adevărate. Expresia „supraviețuirea celui mai adaptat” este din punct de vedere tehnic mai aproape de adevăr, dar nu reprezintă adevărul în sine. Să încercăm să „definim” (descriem) selecţia naturală.

Potrivit cărții „Why Evolution is True”, ideea selecției naturale nu este greu de înțeles. Dacă indivizii din cadrul unei specii diferă genetic între ei, iar unele dintre aceste diferențe afectează capacitatea unui individ de-a supravieţui şi de a se reproduce în mediul său, atunci în generația următoare genele „bune” care conferă şanse mai mari de supraviețuire și de reproducere vor avea mai multe copii decât genele care „nu sunt la fel de bune”. De-a lungul timpului, populația va deveni treptat tot mai adaptată la mediul său pe măsură ce noi mutații utile apar şi se răspândesc în rândul acesteia, în timp ce mutaţiile dăunătoare sunt eliminate. În cele din urmă, acest proces produce organisme care sunt mai bine adaptate la habitatul și modul lor de viață.

Pentru a vă arăta cât de simplu este acest proces, haideți să aruncăm o privire la un exemplu ipotetic din natură (spun „ipotetic”, dar este foarte plauzibil ca ceva similar acestuia să fi avut loc).

Gândiţi-vă la o insectă băț. Acum, imaginați-vă că această insectă poartă o mutaţie genetică care o face mai deosebită în comparaţie cu o altă insectă băț. Să presupunem că aceasta se camuflează mai bine decât alte insecte asemănătoare. Rezultă de aici că insecta băț care se poate camufla mai bine  este mai bine adaptată la mediul ambiant şi, în consecinţă, va avea mai multe şanse să supravieţuiască și să se reproducă în comparaţie cu celelalte insecte băţ. Fiind mai bine camuflată este mai puțin probabil să poată fi observată și, prin urmare, este mai ferită de atacul unui prădător, cum ar fi o pasăre. Când această insectă băţ se reproduce, este posibil ca puii săi să moştenească gena mutantă. Puii se vor putea camufla mai bine (adapta) și, prin urmare, vor avea mai multe şanse de a supravieţui şi de a se reproduce. Vor avea mai mulţi urmaşi care la rândul lor vor avea mai mulți urmași și așa mai departe. După o lungă perioadă de timp, insectele băţ care poartă mutaţia genetică originală vor deveni tot mai numeroase în comparaţie cu insectele care nu au acea mutaţie, ele fiind mai bine adaptate la mediul lor. Se spune că aceste insecte băţ au fost „selectate în mod natural”, deoarece ele sunt mult mai adaptate la mediul lor faţă de predecesorii lor, având mai multe şanse de a supravieţui şi de a se reproduce.

Sper că am reuşit să vă fac să înţelegeţi selecția naturală și că aţi învățat câteva lucruri pe care le puteți împărtăși şi cu alții!

Traducere şi adaptare după Understanding Evolution: What is Natural Selection?