Bioluminiscenţa corpului uman

Atunci când auzim despre bioluminiscență, cel mai probabil ne amintim de unele creaturi din adâncul mărilor și oceanelor, cum ar fi peștele pescar. Acesta are pe cap o „undiță” cu „felinar”, adică un organ cu care îşi atrage prada şi care luminează datorită unor bacterii luminescente.

Peştele pescar

Bioluminiscenţa la oameni?

Conform unui studiu efectuat în anul 2009 de către cercetătorii japonezi, bioluminiscența umană în lumină vizibilă există cu adevărat, chiar dacă sensibilitatea ochilor noştri nu ne permite să o observăm.

„Corpul uman chiar străluceşte, dar intensitatea luminii emise de acesta este de 1.000 de ori mai mică decât sensibilitatea ochilor noştri”, afirmă echipa de cercetători de la Tohoku Institute of Technology în studiul lor care a publicat în PLoS One.

Cercetătorii au descoperit acest lucru folosind camere de fotografiat supersensibile care au monitorizat pe durata a 3 zile, timp de 20 de minute la fiecare 3 ore, cinci voluntari sănătoși, de sex masculin, aflaţi într-o cameră obscură.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că participanții la experiment „străluceau” pe tot parcursul zilei, dar cea mai intensă strălucire a fost observată pe frunte, gât şi obraji la sfârşitul după-amiezii. Cea mai slabă bioluminiscență a fost înregistrată noaptea târziu.

În ciuda aparenţelor, semnalele observate de cercetători nu reprezintă radiații în infraroșu, care sunt cauzate de căldură. În realitate este vorba despre fotoni de lumină vizibilă, care nu se datorează căldurii.

Bioluminiscenţa la oameni. Credit: Masaki Kobayashi

Ce provoacă bioluminiscenţa corpului uman?

Ei bine, cercetătorii cred că aceasta este un efect secundar al metabolismului.

Bioluminiscența umană se datorează unor radicali liberi foarte reactivi, produşi prin respiraţia celulară, care pot interacționa cu anumiţi compuşi fluorescenţi care emit fotoni.

Cercetătorii cred că bioluminiscenţa participanților la experiment a fost mai intensă în zona capului deoarece această parte a corpului primeşte, în general, mai multă lumină solară, care interacţionează cu melanina din interiorul pielii și amplifică bioluminiscenţa în această regiune a corpului uman.

Pe baza ipotezei că bioluminiscența este corelată cu metabolismul, cercetătorii sugerează că această caracteristică specială a corpului uman ar putea fi legată de ceasul biologic al organismului. Din acest motiv, la sfârşitul după-amiezii bioluminiscenţa este mai intensă.

Cercetătorii speră că în viitor, prin scanarea suprafeței corpului uman şi verificarea nivelului de bioluminiscenţă, se vor putea identifica posibile afecțiuni medicale care determină schimbări ale metabolismului.

„Analizând bioluminiscenţa de la suprafața corpului, am putea observa starea de sănătate a întregului corp”, afirmă Masaki Kobayashi, un membru al echipei de cercetători.

Credit: Science Alert